Platoul Stejarilor seculari Breite, aflat în apropiere de Sighişoara, a intrat în vizorul unor oameni „de bine", încă din martie 2006, când Jessica Douglas - Home, preşedinte al Fundaţiei „Mihai Eminescu Trust", reprezentanţi ai unor autorităţi şi instituţii publice au semnat convenţia de luare în custodie pe termen de 5 ani a Rezervaţiei „Stejarilor seculari de pe Breite".
De-a lungul celor cinci ani, proiectul privind Conservarea biodiversităţii în rezervaţia stejarilor seculari Breite a fost finanţat de guvernele: Islandei, Principatul Liechtenstein şi Norvegiei, prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European, în cadrul căruia a fost instituit un „Regulament de protejare a Rezervaţie Stejarilor multiseculari de la Breite", avizat favorabil de Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române şi aprobat de Consiliul local Sighişoara, printr-o Hotărâre din iulie 2007. În acel Regulament se prevedea printre altele, la acea dată, ca responsabilitatea şi administrarea rezervaţiei să fie asigurate de Fundaţia „Mihai Eminescu Trust" şi Consiliul local Sighişoara, printr-o Convenţie de custodie încheiată cu Agenţia de Protecţia Mediului Mureş. De asemenea se mai prevedea elaborarea unui plan de management prin care se trece la zonarea ariei protejate precum şi gospodărirea unitară şi integrală a ariei naturale protejate, îndeplinirea tuturor obiectivelor de management ale Rezervaţiei, în conformitate cu statutul de rezervaţie naturală, având ca obiectiv protec-ţia florei şi faunei sălbatice stabilite prin OUG 57/2007.
În 2011, Fundaţia „Mihai Eminescu Trust" şi-a luat jucăriile şi a plecat, lăsând o gaură bugetele acelor state ce s-au oferit financiar să susţină proiectul, cu implicarea şcolilor în plantarea puieţilor de stejar, management rămas pe hârtie şi din care s-a ales praful şi pulberea, deşi este bine întocmit şi aplicabil şi în prezent, dar cine să o facă? Din păcate odată cu plecarea celor de la Fundaţia „Mihai Eminescu Trust" au venit alţi custozi, anume Societatea „Progresul Silvic", descrisă ca o „organizaţie neguvernamentală, apolitică a inginerilor silvici, din silvicultura românească, şi nu numai, deschisă şi altor specialişti din alte domenii de activitate din ţară şi străinătate", contribuind şi aceştia, prin neimplicare, la dezastrul ce se întinde precum o molimă de neoprit, pe întreg platoul Rezervaţiei Breite. Carpenul invaziv face prăpăd, iar puieţii plantaţi cu multă dragoste de sutele de copii din şcolile sighişorene nu mai există, i-au distrus caprele şi oile. O parte din stejarii seculari au căzut pradă incendiilor, peste 1000 de oi hălăduiesc întreg anul în zonă, alături de o turmă de capre, despuind rezervaţia de toată flora şi ierburile care ar fi trebuit să fie locul de cuibărire a multor specii de păsări. Într-un cuvânt, Rezervaţia Stejarilor Seculari de pe platoul Breite a ajuns fieful ciobanilor, al tăietorilor de păduri şi al amatorilor de raliuri.
Imaginea cutremurătoare a bătrânilor stejari este mai mult decât edificatoare: înnegriţi de focurile puse de ciobani, stejarii bătrâni aduc cu elefanţii ce-şi caută sfârşitul în cine ştie ce colţ de linişte, printre ierburi şi tufe înalte. Ca un semn al toleranţei, într-un loc anume, un cireş, un stejar şi un fag pornesc din aceleaşi rădăcini înfrăţite, dându-ne nouă, oamenilor, o lecţie de viaţă, şi anume, dacă aceste trei specii de arbori pot creşte în armonie şi simbioză, de ce, de multe ori, noi, oamenii, nu putem?
