CÂTEVA CUGETĂRI ASUPRA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI (I)

Distribuie pe:

Bunăstarea şi prosperitatea unei ţări (sau ale unui popor) depind întotdeauna, fără niciun dubiu, şi de Constituţia sa, de Legea fundamentală a ţării respective. Se poate susţine chiar mai mult: se poate spune că bunăstarea şi prosperitatea unui popor depind în primul rând de Constituţia sa. Pe de altă parte, ştim că circulă printre români o zicală care afirmă că „fiecare popor are guvernul pe care-l merită". Această zicală îşi are probabil originea într-o lucrare a lui Hegel unde acesta afirmă că „orânduirea politică a unui popor atârnă de felul şi de maturitatea conştiinţei lui de sine" şi că „fiecare popor îşi are constituţia care i se potriveşte şi care i se cuvine." (G.W.Hegel, Principiile filosofiei dreptului,Bucureşti, 1969, p.316) Cu alte cuvinte, guvernele şi constituţiile care stau la baza lor sunt o oglindă a minţii, a nivelului de educaţie şi

a caracterului popoarelor respective. Mergând cu ideea până la capăt asta mai înseamnă că fiecare popor va opta întotdeauna pentru constituţia care i se potriveşte (sau care îl oglindeşte) cel mai bine.

Aşa ar fi probabil dacă popoarele s-ar percepe pe sine cât de cât corect şi, mai ales, dacă s-ar pricepe să-şi elaboreze propria Constituţie. Ştim că în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Încă din antichitate constituţiile au fost de regulă rodul unor minţi singulare precum Solon, Lycurg etc., sau al unor grupuri de indivizi. Constituţia Statelor Unite ale Americii a fost concepută de câţiva oameni inteligenţi, mari patrioţi, care au vrut să dea poporului american o constituţie cât mai bună sau cât mai democrată posibil şi care sunt numiţi şi astăzi „părinţii fondatori". În epoca modernă constituţiile sunt elaborate de obicei de către clasa politică conducătoare sau, mai exact, de unul sau mai mulţi reprezentanţi ai acesteia, de obicei jurişti. Din păcate nu de puţine ori ele sunt concepute spre a servi mai degrabă clasei politice aflate la putere sau celor care le-au conceput.

Aşa cum ştim, după elaborare, constituţiile sunt discutate şi aprobate în parlament, iar apoi sunt supuse spre aprobare prin referendum tuturor cetăţenilor.

Nici parlamentarii şi nici chiar autorii proiectelor respective de constituţii nu pot anticipa cu precizie toate consecinţele sau toate efectele fiecărui articol în parte al acestora. Ce să mai vorbim atunci despre cetăţenii obişnuiţi! Cei mai mulţi dintre ei probabil că nici nu ştiu ce votează la referendum, decât, eventual, în linii foarte generale. Faptul că în momentul elaborării sau al adoptării unei Constituţii nu pot fi anticipate cu precizie toate efectele fiecărui articol al acesteia este unul din motivele pentru care, în timp, constituţiile trebuiesc revizuite. Există, desigur, şi alte motive. Însă influenţa covârşitoare a constituţiilor asupra vieţii cetăţenilor nu poate fi pusă sub semnul întrebării din moment ce toate legile adoptate de către parlamente trebuie să fie „constituţionale".

Fiind conştient de aceste lucruri şi fiind în acelaşi timp preocupat (prin însăşi natura profesiei mele) de evoluţia relativ diferită a bunăstării şi a prosperităţii diferitelor ţări sau popoare, m-am întrebat uneori, iar în ultimul timp tot mai des (probabil şi din cauza circului pe care-l vedem aproape zilnic la nivelul clasei politice şi a corupţiei, aproape generalizate din ţara noastră), m-am întrebat deci în ce măsură actuala Constituţie a României este benefică pentru români sau dacă nu cumva ea este una din cauzele principale ale poziţionării ţării noastre mereu în coada clasamentelor ţărilor europene sub aspectul dezvoltării economiei şi al nivelului nostru de trai. În cele ce urmează voi prezenta succint concluziile la care am ajuns. Îl rog pe cititor să nu se grăbească cu parcurgerea acestor rânduri, ci să aibă răbdare, să stea să mediteze asupra ideilor prezentate, încercând să-şi dea seama dacă am, sau nu, dreptate sau dacă nu se pot întrezări şi alte efecte, bune sau rele, afară de cele sesizate de mine. Problemele acestea sunt de o importanţă mai mare decât se crede de obicei şi, deci, aş vrea ca cititorul să fie conştient de acest lucru. „Căci forma de guvernământ - zice şi Platon - este pentru oameni o adevărată hrană, cea bună-i face buni, cealaltă - nevolnici" (Menexenos, Opere, vol. II, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.301)

 

Lasă un comentariu