Cristina Sava e un autor atipic şi paradoxal. Un profesionist de condiţia sa surprinde, într-o lume în care „eu" se repetă mai des decât „noi", că îşi acceptă o condiţie modestă, că nu aspiră la ceea ce i s-ar cuveni, de fapt, prin calificare, prin activitatea sa ştiinţifică, demne de o catedră academică.
Lipsită de complexe şi prejudecăţi, Cristina Sava a rămas să pregătească altora şi într-o etapă de început, prezentul şi viitorul, să modeleze în tinerele vlăstare calităţi ştiute sau neştiute, să întreţină o stare de spirit ardentă... neliniştită!
Această nouă carte a sa, cu un titlu încărcat de sensuri, vine să argumenteze stăruinţa în a căuta căile cele mai potrivite pentru a ajunge în adâncuri de suflete şi de a scoate de-acolo, mereu, ceea ce e bun, frumos, drept, ceea ce se poate pune ca temelie pentru creşterea valorilor umane.
Formula e şi ea una abilă, indirectă, de morală sugerată şi nu impusă imperativ, prin mijloace ferme. Autoarea recurge în demersul său, în principal, la o sursă autorizată, Cartea Proverbelor, a Pildelor Împăratului Solomon, la care se adaugă şi alte izvoare de înţelepciune, pentru a-şi aplica didactica sa, care are ca ţintă desluşirea unor calităţi dintotdeauna la mare preţ, începând cu prietenia, cu tot conţinutul lor de semnificaţii.
Povestirea cu tâlc, în fascinaţia ei, e instrumentul de care uzează autoarea, configurând întregul nu într-un abstract operaţional, ci în unul reieşit dintr-un soi de maieutică, în care participarea destinatarului e decisivă, ca un certificat al calităţii.
Peste toate şi în toate însă e valoarea supremă, care de altfel poate fi considerat şi corolarul acestei cărţi, fără niciun fel de echivoc, „poarta secretă": Nihil sine Deo.
