Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat faptul că părinţii au o mare influenţă asupra vieţii noastre, transmiţându-ne genetic trăsături fizice sau psihice şi oferindu-ne modele de comportament (bune sau rele), care ne vor afecta profund destinul.
Însă, tot cercetătorii, citaţi de descopera.ro, au dorit să cerceteze influenţa pe care o exercită asupra noastră calitatea de copii unici sau, dimpotrivă, existenţa unor fraţi şi surori. Ei au ajuns la concluzia că numărul acestora, diferenţele de vârstă, poziţia fiecărui individ în şirul fraţilor şi alte aspecte ne fac, în bună măsură, ceea ce suntem.
Termenul utilizat de specialiştii geneticieni pentru a denumi copiii aflaţi în relaţii fraterne, dintr-o familie, este fratrie (individul X plus fraţii şi surorile sale formează o fratrie.)
Bărbaţii cu mai mulţi fraţi sunt mai fertili
Un studiu realizat la Universitatea Sheffield arată că bărbaţii care au mai mulţi fraţi tind să fie mai fertili. Ar putea fi vorba despre faptul că aceşti bărbaţi poartă o genă (pe care o au desigur şi fraţii lor, cu toţii moştenind-o de la tată) care influenţează fertilitatea.
Studiind 500 de bărbaţi, cercetătorii au găsit o corelaţie interesantă: cu cât numărul de fraţi ai unui bărbat este mai mare, cu atât spermatozoizii săi sunt „înotători" mai buni, mişcându-se cu o viteză mai mare. Or, această caracteristică - motilitatea spermatozoizilor - are un rol central în problema fertilităţii masculine. Capacitatea de mişcare şi viteza mare de deplasare înseamnă şanse mai mari de a întâlni un ovul şi de a-l fertiliza, sporind astfel şansele apariţiei unei sarcini la parteneră. Interesant este şi faptul că bărbaţii mai fertili tind să aibă mai mulţi descendenţi de sex masculin.
Mezinii sunt mai scunzi decât fraţii lor
Cercetătorii au remarcat tendinţa ca mezinii să fie mai scunzi decât fraţii lor la aceeaşi vârstă şi decât copiii de aceeaşi vârstă, în general.
Un studiu realizat la University College London, pe 14.000 de familii, a arătat că, în general, înălţimea cea mai mare o au copiii unici. Urmează primii născuţi, iar apoi, cu cât o persoană are mai mulţi fraţi ori surori mai mari, cu atât este mai scundă.
Copiii care aveau 3 fraţi sau surori mai mari aveau, la vârsta de 10 ani, o înălţime mai mică decât înălţimea medie corespunzătoare vârstei lor, cu 2,5 centimetri, în medie
Cercetătorii explică fenomenul prin faptul că, atunci când un copil are mulţi fraţi şi surori mai mari, resursele de care are parte sunt mai limitate, fie că e vorba despre resurse de hrană, de bani sau de atenţie din partea părinţilor.
Cu cât fratria este mai mare, cu atât resursele se diluează, deci copiii mai mici sunt în dezavantaj faţă de cei mai mari, ceea ce se poate reflecta nu numai în înălţimea lor (care este influenţată de alimentaţie şi nivelul de stres, pe lângă factorii genetici), ci şi în starea de sănătate generală a acestora.
Este mai sănătos să ai fraţi
Mai multe studii au indicat că acei copii care sunt singuri la părinţi, precum şi primii născuţi, sunt mai predispuşi la eczeme, la febra fânului şi la alte fenomene alergice.
Un studiu japonez a arătat că prevalenţa alergiilor alimentare era de 4% în rândul primilor născuţi, 3,5% pentru cel de-al doilea copil şi 2,6 % pentru cei născuţi ulterior.
Specialiştii leagă acest fenomen de aşa-numita ipoteză a igienei: a creşte într-un mediu foarte curat, fără a fi expus la factori patogeni în măsură suficientă, lipseşte sistemul imunitar de antrenamentul necesar şi îi face pe oameni exagerat de sensibili faţă de diverse substanţe care, altfel, nu le-ar face niciun rău, dacă ar avea sistemul imunitar pregătit corespunzător.
Mai mulţi copii în casă înseamnă o expunere mai puternică a tuturor copiilor la patogeni mai variaţi. Dacă, pe termen scurt, asta înseamnă că iau numaidecât unii de la alţii guturaiul sau varicela şi se îmbolnăvesc cu toţii grămadă, spre marele stres al părinţilor, în schimb, pe termen lung, efectul este benefic, reducând riscul de a suferi de alergii, care pot fi mult mai neplăcute decât guturaiul şi varicela.
Fraţii şi surorile ne îngraşă?
În acest sens, rezultatele sunt contradictorii. Pe de o parte, faptul de a avea fraţi scade riscul de a deveni obez, după cum arată un studiu american, în care cercetătorii au constatat că riscul apariţiei obezităţii scade cu 14% pentru fiecare frate sau soră.
Într-un alt studiu realizat la Universitatea din Copenhaga, s-a constatat că mezinii ar fi, dimpotrivă, semnificativ mai predispuşi să fie obezi, atât în copilărie, cât şi la maturitate, comparativ cu primii născuţi, specialiştii explicând fenomenul prin faptul că, în cazul mezinilor, vârsta mamei era mai înaintată, fiind mai probabil ca ea însăşi să fie supraponderală, ceea ce expune şi copilul la riscul apariţiei obezităţii.
Un alt studiu efectuat pe 12.700 de copii din ţări europene a arătat că un copil unic are şanse cu 50% mai mari de a fi supraponderal ori obez, faţă de copiii care au fraţi sau surori. Copiii unici au mai adesea televizoare în camerele lor şi fac mai puţină mişcare decât copiii care au fraţi, ceea ce ar putea explica efectul constatat.
De pe urma obezităţii, pot surveni şi alte afecţiuni. Fraţii supraponderali ai unor copii cu diabet de tip 2 erau şi ei de 4 ori mai predispuşi să aibă niveluri mai mari de glucoză în sânge (un indiciu care prevesteşte apariţia diabetului) comparativ cu alţi copii supraponderali.
Vestea bună este că aceeaşi puternică influenţă a fraţilor mai mari asupra celor mai mici poate fi folosită constructiv, pentru a le întipări acestora din urmă comportamente sănătoase, fie ele alimentare sau de alt ordin.
Fraţii mijlocii, mai ataşaţi de părinţi
În funcţie de coeficientul de inteligenţă (IQ), un studiu realizat în Norvegia pe 250.000 de participanţi a scos la iveală faptul că IQ-ul este mai ridicat la copiii mai mari şi din ce în ce mai scăzut la fraţii lor mai mici, diferenţele fiind totuşi mici, fără să constituie un motiv de îngrijorare.
Cercetătorii sunt de părere că motivul implică factori sociali, mai curând decât biologici, în sensul că primii născuţi au parte de întreaga atenţie a părinţilor lor, ceea ce le stimulează dezvoltarea intelectuală.
Alte studii au constatat că fraţii mijlocii sunt adesea cei care se bucură de mai mult succes şi au vieţi sociale mai împlinite. Ei rămân ataşaţi de părinţi în mai mare măsură decât primii şi ultimii născuţi şi, din cauza poziţiei lor dificile în fratrie - e greu să fii la mijloc - ajung adesea să devină mai răbdători, mai puţin încăpăţânaţi şi, prin urmare, mai buni negociatori, de unde şi succesul de care au parte.
Factori comuni care influenţează sănătatea
Având gene asemănătoare şi crescând în aceeaşi casă, îngrijiţi de aceiaşi părinţi, avem de-a face cu aceiaşi factori de mediu care ne influenţează sănătatea.
Dacă o persoană are un frate care suferă un accident vascular cerebral (AVC), riscul acelei persoane de a suferi de asemenea un AVC creşte cu 60%, chiar mai mult dacă accidentul s-a produs înainte de vârsta de 55 de ani.
Şi alte aspecte ale interacţiunii cu fraţii şi surorile ne pot înrâuri sănătatea cardiovasculară. De exemplu, moartea unui frate ori a unei surori măreşte riscul unei persoane de a suferi un atac de inimă, cu 25% când persoana e o femeie şi cu 15% când e vorba de un bărbat. Nu numai stresul în sine, produs de moartea unei persoane apropiate, ci şi comportamentele nesănătoase pe care le generează adesea stresul (consum excesiv de alcool, fumat) sunt responsabile de această sporire a riscului.
În ansamblu, existenţa unei probleme de sănătate majore la un frate ori soră e bine să fie privită ca un semn că e nevoie să fim mai vigilenţi cu propria sănătate.
Când un copil este atins de boală, fraţii sau surorile acestuia prezintă o probabilitate mult sporită de a avea şi ei boala. Efectul a fost observat în afecţiuni precum autismul, diabetul de tip 1, unele cancere, tromboza venoasă profundă (formarea cheagurilor de sânge în venele picioarelor) ş.a.
Certurile între fraţi pot afecta stima de sine
Ciondănelile între fraţi şi surori sunt un aspect normal al vieţii multor copii, însă există o limită dincolo de care lucrurile pot deveni periculoase. Neînţelegerile frecvente cu fraţii sau surorile pot afecta drastic stima de sine şi echilibrul mental al unui copil.
Cercetări recente realizate la Universitatea din Missouri arată că adolescenţii care se ceartă cu fraţii ori surorile lor pe teme ce implică egalitatea şi echitatea (de exemplu, al cui este rândul la spălat vase?) prezintă mai multe semne de depresie după un an. Iar cei care aveau conflicte fraterne legate de spaţiul personal erau mai anxioşi şi aveau o stimă de sine mai scăzută.
Categoriile cele mai afectate erau fetele care aveau fraţi şi băieţii care aveau fraţi mai mari.
Un alt studiu, realizat la Universitatea din New Hampshire, pe 3.599 de copii, a demonstrat că aceste confruntări între fraţi puteau avea asupra sănătăţii mentale acelaşi efect ca şi agresiunile îndurate la şcoală.
Persoanele care au surori, mai fericite
Pe de altă parte, din alte cercetări, a rezultat faptul că persoanele care au surori sunt, în general, mai fericite şi mai optimiste, iar riscul de a divorţa este, statistic vorbind, mai mic în cazul persoanelor care provin dintr-o fratrie mai numeroasă.
În concluzie, specialiştii constată că din unele puncte de vedere este mai bine să fii singur la părinţi, însă din alte puncte de vedere este foarte bine să ai fraţi. E bine să fii copilul cel mai mare, dar şi ca odraslă mijlocie poţi avea multe avantaje mai târziu în viaţă, după cum şi să fii cel mai mic poate fi benefic în unele privinţe.
Fiecare cu norocul lui. Nu ne putem alege fraţii (cum nu ne alegem nici părinţii), ci depinde de fiecare să încerce să micşoreze riscurile şi să scoată tot ce e mai bun din situaţia în care l-a aşezat viaţa.
