În ziua de duminică, 23 aprilie 2017, în duminica a doua după Sfintele Paşti (Duminica Tomii), cu prilejul sfintei sărbători a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, biserica ortodoxă din Reghin care poartă numele şi protecţia acestui mare sfânt şi-a sărbătorit cu mare evlavie hramul locaşului de închinăciune care are aspect şi înfăţişare de măreaţă catedrală a spiritualităţii ortodoxe româneşti. Cu acest prilej, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de Părintele paroh Vasile Popeiu, vrednic slujitor al altarului, care, împreună cu bunii săi credincioşi, a trudit cu foarte multă osârdie, dăruire, jertfă, evlavie la înălţarea acestei minunate biserici, o catedrală a Reghinului şi a acestei părţi de ţară. La această sărbătoare, biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare, mulţime mare de credincioşi au trecut pragul sfintei biserici pentru a lua parte la sfânta slujbă. După săvârşirea Sfintei Liturghii, Părintele Vasile Popeiu a rostit un cuvânt de învăţătură, prin care a sădit în sufletele celor prezenţi dragostea de Dumnezeu, de Sfânta Biserică, a semănat cuvântul Evangheliei pentru a aduce mângâiere sufletească, întărire în credinţă şi înălţare duhovnicească. Sfinţia sa a vorbit despre Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi importanţa faptului că acesta este protectorul măreţului locaş de închinăciune din inima municipiului Reghin.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit, cu multă evlavie în fiecare an, în pragul primăverii, în ziua de 23 aprilie, a fost tribun în armata lui Diocleţian. Fiind creştin şi auzind de persecuţia pe care avea de gând s-o dezlănţuie Diocleţian asupra creştinilor, Gheorghe se făcu apărătorul lor, pentru care a fost supus la munci grele şi apoi, nelepădându-se de credinţa în Hristos, i s-a tăiat capul în ziua de 23 aprilie anul 303. Moaştele lui au fost duse în oraşul Lida din Palestina, locul de naştere al mamei sale. În secolul al V-lea se zidi o biserică în Roma, unde s-au adus o parte din moaştele lui. La români, Sfântul Gheorghe, încă de pe vremea sfântului voievod Ştefan cel Mare, era socotit ca patronul oştirii, de a aceea a fost numit şi „purtătorul de biruinţă", nu numai ca un ostaş viteaz, dar şi ca un creştin care s-a biruit pe sine, renunţând la onoruri şi rămânând un ostaş al lui Hristos. Pentru poporul nostru sărbătoarea aceasta are o deosebită însemnătate. Cultul cavalerului trac din mitologia sciţilor şi cultul cavalerilor danubieni erau la loc de cinste în religiile strămoşilor noştri daco-romani. Când a început să fie cinstit şi Sfântul Gheorghe de către creştini, acestea dispar pentru totdeauna, iar prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a trecut şi în viaţă spirituală a străbunilor până astăzi. Pe steagurile creştine, de la Constantin cel Mare încoace, a început să apară şi Sfântul militar Gheorghe. Sfântul Ştefan cel Mare avea deosebită afecţiune pentru el, îi purta icoana pe platoşă, i-a zidit biserici (mai mult de jumătate din cele 47 de biserici, zidite de Sfântul Ştefan, au hramul Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă), îl purta pe steagurile armatei moldovene, descoperite abia în zilele noastre. S-au găsit la Sfântul Munte Athos (Zograf) două steaguri din timpul lui Ştefan cel Mare, dintre care unul a fost adus la Muzeul Sfintei Mănăstiri Putna. Din moşi-strămoşi, un braţ al Dunării poartă numele Marelui Mucenic, oraşe, localităţi din România îl au ocrotitor şi mulţi creştini şi creştine îi poartă numele. Poporul nostru îşi arată deosebita dragoste pentru Marele Mucenic împodobind porţile curţilor cu crengi verzi (armindeni) ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, a primăverii asupra frigului şi iernii, a rodirii câmpului şi a cinstirii ajutorului dat de Sfântul Gheorghe ţăranului prin vindecarea boului, iată deci motiv unic în lumea creştină de profundă cinstire pentru Sfântul Mare Mucenic. De fapt Gheorghikos, în limba greacă, înseamnă agricultor, lucrător al pământului legat de glie, ţăran.
La Parohia „Sfântul Gheorghe" din Reghin slujeşte cu mult sârg, evlavie şi dăruire Părintele paroh Vasile Popeiu, care s-a născut în comuna Sălciua, judeţul Alba, într-o familie cu cinci copii. După terminarea a 10 clase, a urmat Seminarul Teologic din Cluj-Napoca între anii 1979-1984, între anii 1991-1994 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. A fost hirotonit preot de către episcopul Emilian Birdaş în anul 1984, pe seama parohiei Sântu, judeţul Mureş. Este căsătorit, are doi copii şi un nepoţel. În anul 1995 a fost transferat la Parohia „Sfântul Gheorghe" din Reghin, cu misiunea de a începe construcţia bisericii. Părintele Vasile Popeiu este un preot harnic, cu dragoste de Dumnezeu şi de semeni, care slujeşte cu multă râvnă, evlavie şi dăruire. Aducem cuvânt de felicitare părintelui Popeiu pentru toate realizările sfinţiei sale, pentru dăruire în slujirea preoţească şi Îl rugăm pe Împăratul îndurărilor să-i dăruiască puteri sporite ca să poată sluji cu acelaşi sârg şi pe mai departe Biserica strămoşească dreptmăritoare şi neamul nostru românesc.
Aşadar, duminică, 23 aprilie 2017, a fost o zi de mare sărbătoare pentru credincioşii Parohiei „Sfântul Gheorghe" din municipiul Reghin, o sărbătoare binecuvântată, un moment de bucurie sfântă, de înălţare sufletească şi împlinire duhovnicească.
