Ne-am interesat pentru dumneavoastră! Combaterea biologică a rozătoarelor

Distribuie pe:

În grădinile de lângă casă se constată un atac masiv la rădăcina pomilor fructiferi de către şobolanul de apă. Aceste rozătoare rod în mod deosebit la pomii tineri. În scurt timp se constată că aceştia se usucă. Pe lângă măsurile de combatere chimice, prin amplasarea de momeli toxice, mai există şi măsuri biologice, mai puţin cunoscute de gospodari. Dintre măsurile biologice amintim folosirea culturilor bacteriene, fiind mai puţin recomandare, deoarece sunt periculoase pentru om şi animale; protecţia duşmanilor naturali ai rozătoarelor, acestea se hrănesc cu rozătoare, contribuind în mare măsură la diminuarea acestora. Duşmanii rozătoarelor se pot grupa în 3 grupe: păsări, reptile şi mamifere.

Copiilor trebuie să li se spună la orele de biologie că este interzis în această perioadă să distrugă cuiburile păsărilor răpitoare de zi şi de noapte.

Dintre păsările răpitoare trebuie protejate următoarele: Ciuful de pădure - cea mai răspândită pasăre răpitoare din România. De culoare galben-ruginie, prezintă în vârful urechilor două smocuri caracteristice de pene. Hrana acestei păsări se compune peste 95 la sută din şoareci şi şobolani. Bufniţa - consumă într-un an circa 19 vrăbii, 16 şobolani şi peste 2.500 de şoareci. Cucuveaua - cunoscută şi frecvent întâlnită în toată ţara, este o pasăre nocturnă, iar ziua stă ascunsă în podul caselor părăsite, printre arborii bătrâni sau în crăpăturile stâncilor. Noaptea iese la vânat şi consumă anual peste 1.400 de rozătoare. Şorecarul comun este o pasăre sedentară şi consumă peste 4.000 de şoareci de câmp şi de pădure, şobolani şi popândăi. Şorecarul de iarnă, Vinderelul roşu, Huhurezul, Striga, Barza, Gaia brună sunt alte păsări folositoare omului pentru combaterea biologică a rozătoarelor. Dacă se are în vedere faptul că peste 25 la sută din recolta României este distrusă de insecte şi rozătoare în culturile de livezi, legume, păduri şi câmpuri cultivate, se justifică din plin ocrotirea acestor păsări.

Dintre reptilele folositoare în combaterea biologică a rozătoarelor amintim: Şarpele rău, Balaurul roşu, Şarpele de pădure şi Şarpele de nisip. Aceste specii de reptile se hrănesc cu şoareci, şobolani, popândăi. Şerpii amintiţi nu atacă oamenii, animalele şi nu sunt veninoşi.

Mamiferele care consumă cele mai mari cantităţi de rozătoare sunt: Nevăstuica - un carnivor feroce, foarte iscusit, socotit ca cel mai mare duşman al rozătoarelor dăunătoare. Urmăreşte rozătoarele până în fundul galeriilor, săpând pentru prinderea lor. O nevăstuică distruge anual până la 3.000 de rozătoare. Vulpea, a cărei hrană, aproximativ 70 la sută, o constituie şoarecii şi şobolanii, este folositoare şi pentru faptul că un pui de vulpe se hrăneşte zilnic cu peste 20 de şoareci. Bursucul, Dihorul de casă, Jderul, Ariciul, Chiţcanii de apă, Hermelina, Pisica sălbatică, Nurca, Vidra, Pârşul mare, Mistreţul, Lupul, Ursul, Pisica de casă, Câinele, sunt alte mamifere folositoare în combaterea rozătoarelor.

Lasă un comentariu