Istorie adevărată...
Unde e graniţa etnică românească la vest?
Vrem autonomie pentru Ţinutul Crişanei până la Tisa!
Ungurii miorlăie şi se plâng după teritoriile pe care le-au pierdut din cauza Trianonului. Până la urmă cine a pierdut în urma Trianonului? Unde e graniţa etnică românească la vest?
Celor care militează inconştienţi pentru „autonomia" sau federalizarea României le trebuie reamintite anumite informaţii, şi pentru asta o să folosim chiar date statistice STRICT de provenienţă maghiară.
După cum se vede în imaginea de mai sus, românii şi alte etnii de pe teritoriul actual al Ungariei au suferit o maghiarizare forţată agresivă. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de către austrieci?
În 1715 în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzaţi 55,6% germani şi doar 19,4% unguri şi maghiarizaţi (cam 25% erau slavii şi românii), ca în 1891 să mai rămână doar 23,7% germani în timp ce ungurii şi maghiarizaţii să atingă aproape 46,1%! Între 1880 şi 1890 structura etnică a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii şi maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, românii au crescut cu 21,2% iar germanii au scăzut cu 67,7%!
Astăzi România s-a trezit vulnerabilă din cauza legislaţiei prost concepută şi a corupţiei şi este pusă în situaţia de a restitui in integrum proprietăţi, clădiri sau terenuri pentru care statul român oricum a plătit despăgubiri în tone de aur, în anii '30 ai secolului trecut. Cu alte cuvinte, România iese în pagubă de două sau chiar de trei ori dacă stăm să ne gândim că taxele folosite pentru a ridica multe dintre clădirile din Transilvania erau plătite de către pătura socială inferioară, adică de ţărani şi mici meşteşugari sau comercianţi, care în marea lor majoritate erau români, nobilimea din cele trei naţiuni privilegiate fiind scutită de taxe.
Multe din aşa-zisele restituiri din Transilvania s-au făcut prin fraude grosolane şi practic România este furată metru cu metru pătrat în fiecare zi. Dar dacă tot militează liderii maghiarilor din România pentru restituirea imobilelor in integrum pentru comunitatea maghiară de ce nu cer acelaşi lucru şi pentru românii ale căror biserici au fost confiscate în Ungaria?
E vorba de cel puţin 192 de biserici româneşti confiscate în Ungaria şi de multe alte imobile şi proprietăţi care nu au mai fost niciodată retrocedate sau acordate despăgubiri proprietarilor de drept sau moştenitorilor acestora. În România, dacă vă vine să credeţi, au venit unii cetăţeni unguri să ceară proprietăţi sau imobile ca moştenire pe baza unor acte din secolul XVI!?
În cartea „Naţionalismul Rasial Unguresc - Documente" (dr. Johann Weidlein Schondorf, Germania, 1961), partea a II-a „Războiul de exterminare a germanilor din Ungaria", autorul citează articolul lui Gyulla Illyes (n.n. - poet, prozator) - „Ancheta despre Svabi" din ziarul „Nyugat" (1933): „Transdanubia se află în pericol, toată lumea ştie asta aici (în Branau).
Ce se întâmplă dacă Transdanubia, într-o zi, se separă de Ungaria? Poate ca mica bucată care rămâne între Dunăre şi Tisa să mai rămână maghiară? Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni? Separarea regiunii Keil (n.n. -Suabiei turceşti) este o mare pierdere. Se pune piciorul pe râul Drava şi se răzbate în acest fel până în faţa Pestei, realizând jumătate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (n.n. - judeţ la est de tăul Balta - Balaton)".
