Revenit în România, fostul selecţioner al României, Ladislau Bölöni, 64 de ani, îşi petrece timpul la Târgu-Mureş.
- Ce mai faceţi şi cu ce vă ocupaţi timpul, în general?
- La ora actuală, am o datorie foarte importantă pe care vreau s-o duc la bun sfârşit şi acest lucru m-a reţinut timp de peste un an de zile de la alte preocupări, cum ar fi antrenoratul. Mă aflu în România.
- A existat vreodată un contact din partea FRF pentru a încerca să vă readucă la naţională, după acel moment când aţi plecat la Sporting?
- Nu a existat nicio propunere din partea FRF de a încerca să mă readucă la cârma naţionalei.
- Dar dacă aţi fi contactat să reveniţi, aţi accepta?
- Nu-mi plac întrebările ipotetice. Cunosc poveştile care circulă despre motivele pentru care am ales să plec. Existau nişte probleme atunci cu care m-am confruntat şi într-un final a trebuit să renunţ. Aş fi vrut să continui pentru cele două jocuri de baraj, Sporting mi-ar fi dat această posibiliate să vin doar pentru acele două jocuri. Foarte multe poveşti au apărut cu rea intenţie şi s-a format o idee preconcepută şi mă deranjează, dar care îi influenţează şi pe cei care se gândesc la mine. Din ceea ce văd la ora asta la naţională, avem mari greutăţi. Cred că suntem pe un drum greşit şi nu văd cum un străin ar rezolva problema. Cred că Daum nu este omul potrivit la locul potrivit, iar actuala conducere a federaţiei mai are mult de învăţat. Mai au mult până să priceapă fenomenul fotbal şi nu cred că oamenii din jur sunt capabili să managerieze acest fotbal.
- Aţi marcat golul împotriva Italiei, în 1983, an în care Craiova juca semifinala de Cupă UEFA cu Benfica, apoi aţi câştigat cu Steaua, Cupa Campionilor. A fost cea mai bună perioadă din fotbalul românesc?
- Perioada '83-'86 a fost una de excepţie pentru fotbalul românesc. De la Mexic 1970 nu mai reuşisem să ne calificăm la un turneu final. Am ajuns la Campionatul European din 1984, unde au participat 8 echipe, poate cel mai puternic dintre toate care s-au desfăşurat până acum şi cred că atunci s-a deschis drumul unor echipe de club către marea performanţă. Nu cred că performanţa Stelei va mai putea fi atinsă în următorii 100 de ani! Din păcate, la această oră, suntem foarte departe de ceea ce înseamnă fotbalul de înaltă performanţă. Atunci, noi apreciam talentul şi şmecheria, dar acum acestea nu mai sunt valabile.
- Ce a fost mai greu pentru dumneavoastră în cariera de antrenor: să câştigaţi titlul cu Sporting, titlul cu Standard Liege sau promovarea cu Nancy?
- Cred că titlul cu Standard a fost cel mai palpitant, ultimele trei meciuri având un dramatism teribil. La Sporting am fost mai mereu pe locul 2 şi când am reuşit, la un moment dat, s-o depăşim pe Boavista, programul ne era avantajos şi nu aveam cum să mai pierdem locul. Să ştiţi că eu nu am câştigat aceste titluri cu echipele cele mai bune din Portugalia şi Belgia sau cele mai iubite.
- Presa din Portugalia anunţa în martie o posibilă revenire a dumneavoastră la Sporting. A fost adevărat?
- Da, în martie am fost aproape de a mă reîntoarce la Sporting, ca director tehnic, dar cel care a candidat la preşedinţie şi care mi-a propus funcţia nu a câştigat şi asta a fost.
- Cum aţi reuşit să vă adaptaţi în ţările arabe?
- Fotbalul de acolo este diferit de Europa şi tu, ca antrenor, trebuie, să te adaptezi, să faci compromisul care trebuie, altfel nu ai cum să rezişti. În momentul când ai pus piciorul pe pământul de acolo ţi-ai pierdut din valoare automat, indiferent cum te numeşti. Şi mă gândesc la climă, la parteneri, la conducători/patroni, suporteri, lucruri care te trag înapoi. Eu pot să spun că m-am integrat bine la Al Jazirra, cu care am câştigat un fel de Europa League. Am ajuns la Al Wahda, unde nu a mers, apoi am petrecut 3 ani la Al Khor, în Qatar, după care am făcut greşeala să semnez un nou contract în Arabia Saudită, la Ittihad. Ştiu de problema lui Victor Piţurcă, dar să nu creadă că TAS îl va ajuta să-şi recupereze banii de la arabi. Trebuie să caute altă cale.
- Vă puteţi uita la fotbalul actual din România?
- Avem acest talent să fim critici cu fotbalul. La cum văd fotbalul actual în România, performanţa este greu de atins fără bani. Vindem pe cât vindem şi aducem jucători de mâna a 3-a sau a 4-a. Pe vremea aceea nimeni nu ieşea din ţară şi rămâneau câţiva ani la anumite echipe cu care ajungeau să câştige campionate. Fotbalul a ajuns o industrie acum, iar noi suntem mult în urma acestei industrii. De asta nici nu avem cum să pătrundem printre echipele puternice ale Europei.
- Rămâne golul cu Italia cel mai important marcat în cariera dumneavoastră?
- Nu ştiu câte goluri am dat, dar câte am marcat rămane o performanţă bună pentru un mijlocaş defensiv care nu bătea penalty-uri. Victoria cu Italia nu a fost întâmplătoare, tot meciul a fost gândit la victorie şi ne-a ieşit. Golul meu nu este cel mai spectaculos, dar s-a petrecut în faţa suporterilor, un gol care a creat un sentiment de căldură şi de simpatie, lucruri care nu se uită.
- Vă simţiţi împlinit când vă gândiţi la cariera de antrenor?
- Cred că am stat mai slab la comunicare. Eu am avut două probleme. Una era că îmi era frică să rămân fără muncă, fiind stabilit în străinătate, şi poate că am acceptat nişte propuneri pe care nu ar fi trebuit să le accept, iar a doua a fost când am semnat un contract cu Monaco, un moment imposibil de a face performanţă. Era o problemă cu clubul, nu exista patronul de acum. Am lucrat cu multă energie, dar am şi suferit foarte mult. Deci managementul meu personal trebuia să fie mai bun.
Ladislau Bölöni
*Data şi locul naşterii: 11.03.1953, Târgu-Mureş
*A jucat la: ASA Târgu-Mureş, Steaua, Racing Jet Bruxelles (Belgia), US Creteil şi US Orleans (Franţa)
*Ca jucător, a cucerit Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, patru titluri şi două Cupe ale României cu Steaua
*A fost desemnat de două ori cel mai bun fotbalist român al anului, în 1977 şi în 1983
*Meciuri / goluri la echipa naţională: 102 / 23
*A jucat pentru România la Campionatul European din 1984
*A fost primul fotbalist care a adunat 100 de selecţii pentru România
*A antrenat: Nancy (Franţa), naţionala României, Sporting Lisabona (Portugalia), Rennes (Franţa), Monaco (Franţa), Al-Jazira (Emirate), Standard Liege (Belgia), Al-Wahda (Emirate), Lens (Franta), PAOK Salonic (Grecia) şi Al-Khor (Qatar)
*A cucerit campionatul, Cupa şi Supercupa cu Sporting, Campionatul Cluburilor din Golful Persic cu Al-Jazira şi titlul şi două Supercupe cu Standard Liege.
