Cercetarea trecutului poporului nostru, trecut de multe ori însemnat cu sânge de erou, ne întăreşte cu prisosinţă în suflet dragostea de neam şi simţul demnităţii naţionale, prin plămădirea şi existenţa bimilenară şi continuă a poporului nostru în aria geografică în care el s-a format. Mai întâi de toate, cercetarea trecutului poporului român ne întăreşte convingerea că ne-am născut şi am rămas aici mereu în toate timpurile, oricât de potrivnice au fost împrejurările prin care am trecut.
Cercetarea trecutului poporului român scoate în evidenţă adevărul că el a fost călăuzit permanent de idealul unităţii sale naţionale, ideal pentru care a trebuit să lupte de-a lungul timpului şi să producă mereu eroi martiri ai neamului românesc. Ca un fir roşu străbate în istoria neamului nostru conştiinţa unităţii lui, indiferent de condiţiile istorice vitrege prin care a trecut. Această conştiinţă a pornit din însăşi originea lui daco-romană şi s-a întreţinut prin mărturisirea aceleiaşi credinţe religioase, încă din timpul procesului de naştere a lui ca popor. Conştiinţa unităţii poporului român o aflăm exprimată în mai multe forme dintre care unitatea etnică, unitatea culturală şi unitatea de credinţă religioasă, pentru ca apoi toate să se întâlnească şi să se desăvârşească în unitatea lui politică: stat naţional unitar şi independent.
Cartea neamului nostru ne arată pilde de eroism ale înaintaşilor, pentru apărarea pământului strămoşesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate naţională şi dreptate socială. Cartea neamului nostru este plină de fapte de eroism al celor mai buni fii ai patriei, al maselor populare în lupta lor pentru eliberare şi pentru dreptate socială, pentru dreptul de a se bucura de roadele muncii lor. Cartea neamului nostru, de multe ori, s-a scris cu litere de sânge. La vremuri de răscruce, românii au luptat până la jertfa supremă, şi-au apărat glia strămoşească pe care au sfinţit-o cu scump sângele lor.
Momentele grele şi de răscruce ale neamului nostru românesc au însemnat şi continuă să rămână în istoria poporului nostru, ca nişte acte nedezminţite şi în veac mărturisitoare despre vrednicia acestui popor, despre setea lui de libertate, dreptate şi neatârnare, o expresie a jertfelniciei pentru înfăptuirea idealului naţional. Momentele de cumpănă şi de grea încercare au exteriorizat şi spiritul de solidaritate şi întrajutorare caracteristic românilor trăitori pe toate meleagurile de atunci şi de azi ale pământului strămoşesc. Românii de toate stările, de toate categoriile sociale, de toate vârstele şi ocupaţiile şi-au înmănunchiat, atunci, sârguinţele şi au venit, pe felurite căi, în sprijinirea morală şi materială a celor ce luptau pentru binele poporului român.
Eroii căzuţi pe toate câmpurile de luptă, indiferent din ce colţ de ţară proveneau, toţi împreună formează acea sfântă cunună de eroi martiri ai neamului românesc, care şi-au dat viaţa pentru neam şi pentru ţară. Toţi aceşti eroi au urcat „golgota" neamului lor, purtând povara chinurilor şi a umilinţelor, la care secole de-a rândul, neamul românesc a fost supus. Aceşti eroi sunt modele de luptători pentru neam şi ţară.
Eroii români, eroii de pe acest sfânt pământ românesc al Transilvaniei, eroii de pe aceste binecuvântate meleaguri mureşene şi din toate părţile ţării, s-au jertfit pentru ţară şi pentru glia strămoşească. Au fost răstigniţi pe altarul de jertfă al neamului românesc şi pironiţi pe crucea de suferinţă a gliei lor strămoşeşti. Ei n-au cârtit nicio clipă, nu s-au dat la o parte de la jertfă, precum Hristos şi-a asumat suferinţa pentru păcatele întregului neam omenesc, tot aşa şi aceşti eroi şi-au asumat suferinţa şi chinurile neamului lor, atât de mult oropsit de-a lungul vremii, chiar pe pământul său.
Oarba de Mureş reprezintă un panteon al eroismului ostaşilor români. Aici, la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie a anului 1944 s-a dat una din cele mai crâncene lupte din istoria neamului românesc. În cadrul acestor lupte, 11.000 de ostaşi români au căzut pentru a-şi apăra ţara, sfinţind cu scump sângele lor glia strămoşească. Considerăm că, noi, ca popor creştin cu dragoste de înaintaşii noştri şi de cei care şi-au dat viaţa pentru ţară, avem o datorie sfântă şi o obligaţie morală de a RIDICA UN MAUSOLEU ÎNCHINAT EROILOR ROMÂNI LA OARBA DE MUREŞ, în cinstea şi amintirea tuturor celor care şi-au aflat sfârşitul pământesc în timpul luptelor de acolo sau din alte părţi. Datoria aceasta este o obligaţie de onoare. Merită să apreciem aici demersurile făcute în acest sens de către domnul Ciprian Istrate, îndrăgitul interpret al folclorului românesc dar, totodată, şi reprezentant de marcă al cântecului patriotic românesc, care, de multe ori, a venit cu această nobilă propunere. A fost şi este unul dintre cei care militează pentru ideea înălţării unui mausoleum la Oarba de Mureş.
Sperăm ca, în cel mai scurt timp, această idee să se concretizeze şi să fie ridicat la Oarba de Mureş, în cinstea eroilor, acel monument mausoleu care să reprezinte pe deplin jertfa şi tributul de sânge pe care l-au dat ostaşii români în timpul acelor lupte din toamna lui 1944. Sperăm că toţi cei care sunt în măsură a pune în practică această propunere, o vor face cu repeziciune şi cu respect faţă de jertfa de sânge a ostaşilor români.
Fiecare dintre cei căzuţi în războaie a îmbrăcat veşmântul eroului şi cununa martirului. Prin rolul lor istoric, aceşti eroi şi-au câştigat laurii nemuririi. Pentru vrednicia faptelor lor, suntem obligaţi să le purtăm o veşnică şi pioasă amintire, să înălţăm către cer, pentru ei, rugăciunile noastre, se cuvine să le aducem cinstea, lauda şi recunoştinţa noastră a urmaşilor, a celor ce simţim româneşte, a celor ce ne iubim ţara şi credinţa strămoşească şi ne preţuim istoria.
