În perioada interbelică, pentru a fi politician de succes era absolut obligatoriu să fi bun orator şi să ai „prinţipii".
Azi, politica românească are două valenţe: politica din vocaţie şi din oportunitate. Cei ce fac politică din vocaţie, fie sunt copleşiţi de oportunişti, fie sunt blocaţi de forţe oculte. Oportuniştii, din nefericire numeroşi, nu cunosc regulile şi esenţa politicii, sunt fără ideologie şi doctrină, să poată migra de la un partid la altul după interesele personale. Sunt integraţi într-o gaşcă, sunt certăreţi, dozaţi cu invective şi minciuni, şi nu sunt de acord în nicio situaţie cu adversarul, dacă nu este în interesul lor. Obţin trei sau patru licenţe şi trei sau patru masterate în acelaşi timp, indiferent de costurile financiare, şi musai să nu se remarce în pregătirea profesională. Această categorie de pseudo-politicieni arivişti, mai pot avea norocul să fie paraşutaţi în anumite partide cu anumite scopuri. Oportunistul trebuie să-şi pună ochelari şi să calce apăsat, să-şi lase mustaţă şi să-şi pună un colop pe cap. Politica oportunistului este să producă bani, cât de mulţi bani, să-şi poată cumpăra funcţii şi poziţie în societate. Dacă zodia îl programează pe oportunist să fie şef, trebuie să-şi arate fără întârziere muşchii şi să-şi aleagă grupul de obedienţi, supuşi şi docili, buni aplaudaci, să fie punic, răzbunător.
Ce au realizat politicienii din perioada interbelică? Au făurit România modernă, avangardistă.
Ce au realizat oportuniştii? Multe. În primul rând şi-au asigurat salarii şi pensii speciale, nesimţite. În timp ce pentru plebea care a lucrat 40-45 de ani şi a construit o ţară bogată şi frumoasă au stabilit, pe baza contribuţiei din perioada de activitate, pensii de 1.000 de lei, pentru ei şi-au asigurat pensii de 10.000-30.000 de lei calculate prin legi speciale. Contează unde s-au aflat pe scara ierarhică, cât au dormit în funcţiile pe care vremelnic le-au ocupat, cât au contribuit la păcălirea poporului. Ce realizări mai au? Au devenit putrezi de bogaţi, au distrus industria, agricultura, au vândut pământul strămoşesc pentru care zac bunicii şi străbunicii noştri sub glie, au vândut pădurile care au adăpostit românul în vremuri de restrişte, au vândut bogăţiile subsolului pe care ni le-a dat Dumnezeu când ne-a aşezat pe aceste meleaguri, au vândut conştiinţa românului pentru himere, au distrus învăţământul, sănătatea, cultura, sportul şi tot ce era bun în România. Au transformat românul în sclavul străinilor, fie în străinătate, fie acasă.
Iată cum au apărut Caţavencu, Mitică, Trahanache, Dandanache şi restul în „Politichia din România" contemporană.
Dormi, nene Iancule, liniştit,
Că vorba ţi s-a împlinit.
