Originea unor tradiţii de nuntă

Răsfoind paginile revistei Mireasa-perfecta.ro, găsim informaţii utile despre tot ce ţine de organizarea unei nunţi, dar şi informaţii interesante despre originile unor tradiţii de nuntă îndrăgite de toată lumea.

Şi, cum nici o nuntă nu are farmec fără respectarea strictă a unor obiceiuri mai vechi, revista dezvăluie adevăratele lor semnificaţii şi originile acestora.

Rochia albă - În mai multe ţări din lume, mireasa nu poartă o rochie albă, ci cât mai colorată. De exemplu în India rochia este din mătase roşie, iar în Africa rochia trebuie să fie neapărat viu colorată.

În Europa, rochia albă este purtată de mirese, începând cu anul 1840. Până la nunta Reginei Victoria cu Prinţul Albert din 1840, nici în Europa nu se purtau rochii albe.

Voalul- În unele religii, voalul reprezenta modestia şi respectul faţă de biserică şi de Dumnezeu, însă, cu timpul, voalul a devenit doar un simbol al statutului social sau un accesoriu.

Buchetul - Tradiţia buchetului este una medievală, în acele vremuri în care unele boli cumplite făceau foarte multe victime, oamenii se protejau, în primul rând, cu ajutorul plantelor. Miresele mergeau la altar cu un mănunchi de ierburi aromate. După foarte mulţi ani, buchetul a devenit un adevărat accesoriu pentru mirese.

Verigheta - În zilele noastre, verigheta e un simbol al uniunii mirilor, însă, în vremurile de demult aceasta era un simbol al supunerii. Nici inelul cu diamant nu exista, acesta devenind popular abia pe la începutul secolului XX.

Jartiera-În Anglia şi în Franţa medievală, nuntaşii rupeau bucăţi din rochia miresei crezând că aceasta le aduce noroc. Pentru că, deseori, mireasa plângea din cauza faptului că îi era stricată rochia, cineva a avut ideea ca mireasa să ofere un singur obiect din ţinută unui singur nuntaş norocos.

Domnişoarele de onoare - În epoca Angliei Victoriene, domnişoarele de onoare aveau rolul de a proteja mireasa. La început acestea se îmbrăcau în alb, dar mai târziu au început să poarte rochii colorate pentru ca mireasa să fie singura care fură privirile nuntaşilor.

Cavalerul de onoare - De obicei, acest statut este îndeplinit de fratele sau de cel mai bun prieten al mirelui. În zilele noastre, el susţine în biserică lumânarea cununiei, însă, pe vremuri acesta ţinea sabia şi era oricând pregătit să lupte pentru mire, în caz că acesta era atacat în timpul nunţii.

Lasă un comentariu