Traducere în limba engleză: George Anca
Editura Singur, Târgovişte, 2016
Situaţia precară în care se află, nu se datorează neapărat lipsurilor, ci mai curând, decăderii spirituale, pierderii demnităţii umane. Tristeţea poetei vine şi din faptul că oamenii şi-au schimbat, nu numai înfăţişarea, nu numai condiţia materială, dar şi mentalitatea. Ei au devenit indiferenţi la necazurile celor din jur: „Trecătorule,/ priveşte în jurul tău/ şi spune-mi ce vezi./ Cum arată ochii copiilor,/ ai bătrânilor,/ cât de elegante sunt mamele,/ mamele noastre?/ Ce simţi când vezi atâta tristeţe/ ce simţi când vine un biet copil/ şi-ţi cere un ban pentru un corn?/ Mă-ntreb şi eu ce ne-a schimbat/ de-am devenit atât de indiferenţi/ faţă de cei pe care îi vedem zilnic/ zgribuliţi şi tulburaţi/ de mersul rapid al anotimpurilor" (Indiferenţă).
De aceea, poeta lansează un „Manifest pentru viaţă" împotriva celor care încătuşează firea, natura, omul, dorinţele, libertatea, adevărul: „Lăsaţi caii să zburde pe câmpiie-ntinse/ Liber în jocul nebunesc de altă dată,/ Fără poveri şi fără lanţuri groase/ să simtă ce-i aceea viaţă.// Lăsaţi florile să crească unde e verde/ Şi mugurii păstraţi înrouraţi de zori,/ Să nască în soarele viselor crude,/ În viaţa aceasta plină de erori.// Lăsaţi-mi gândul neîntinat,/ Dogorind în iubiri pierdute,/ Lăsaţi-mi sufletul curat/ Şi visele plăpânde…" Dar poeta nu se mulţumeşte doar să atragă atenţia asupra nedreptăţilor sociale şi a îngrădirii spiritului, ci realizează un adevărat rechizitoriu, trăgând la răspundere pe cei vinovaţi de aceste stări nefericite, în aceste vremuri de răscruce: „Cine va da răspuns pentru multe sărăcii/ ce-mi zbuciumă neamul şi îl duce?/ Suntem prea mici în marea bătălie,/ pe care alţii o pornesc abrupt./ Ce se va-ntâmpla cu-această glie/ când azi dăm totul cu-mprumut?/ Nu mai avem nimic bun, totu-i putregai?/ Unii vând străinilor în disperare;/ Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,/ plângând la mormântul lui Ştefan cel Mare" (Inconştienţă).
O conştiinţă înaltă, dreaptă, nu poate rămâne indiferentă la asemenea realităţi, ori să se facă a nu le vedea. Căci numai inconştienţă poate fi numită atitudinea aceasta de nepăsare. Şi poeta este, din acest punct de vedere, glasul tribunului care vorbeşte în cetate. Este glasul autorizat al cetăţii care strigă adevărul, cu voce de stentor, indiferent de consecinţe. În „Paradox sentimental" - poeta reliefează câteva realităţi, sub forma panseurilor: „Omul învaţă pentru a fi înţelept;/ prostul cultivă legumele altora/ fără a înţelege/ care este rădăcina/ şi pe unde curge seva./ Poetul scrie doar pentru a fi numit/ un biet scrib/ la curtea lumii./ Oamenii iubesc pentru că trebuie/ să iubească…/ Există o lege nescrisă/ care ne obligă la iubire./ Dar cum iubirea a devenit o relaţie/ dintre cerere şi ofertă,/ nimeni nu este suficient de bogat/ pentru a cumpăra iubirea…"
Autoarea se pronunţă şi asupra degradării Limbii Române, care este „ofilită,/ călcată în picioare/ de încălţări murdare/ dar cu etichete străine". Mâhnirea unui om al condeiului este îndreptăţită: „Limba noastră doineşte singură/ şi suferă/ sperând la o vitaminizare/ pur Românească./Limba noastră rămâne Sfântă/ deoarece/ acolo sus, în cer,/ cineva/ i-a dat binecuvântarea/ încă de la facerea lumii" (Limba noastră).
Slavă poeţilor care-şi apără, cu orice preţ, limba maternă! Făcând din versuri „harfă gândului" - poeta doineşte şi-şi cântă dorul şi iubirea pentru neamul său, pentru limba română şi pentru semenii cei încercaţi şi siliţi să poarte o povară care nu este a lor.
Volumul se încheie frumos cu un cuvânt de bunăvoire, ca o briză marină, rostit de editorul acestei cărţi, Ştefan Doru Dăncuş care, privind în ansamblu creaţia Marianei Gurza, opinează: „aura profesorală ca primă senzaţie, când îi citeşti poemele, aproape că dispare, dacă te laşi purtat de versuri, fără intenţii critice imediate. Ce şi-ar putea dori mai mult un poet, decât să trezească emoţia în potenţialul cititor?" Volumul, în ansamblu, beneficiază de o traducere în limba engleză efectuată de George Anca, de mare subtilitate lingvistică şi stilistică şi este o izbândă şi o treaptă superioară în evoluţia poetei.
(Sfârşit)
21 Aprilie 2017, Galaţi
