Bulă, bucureştean de prin Ferentari, spilcuit şi parfumat cu apă de colonie, călătorea cu trenul spre Caracal, la un prieten.
În compartiment, mai era un ţăran oltean, curat îmbrăcat, cu traista şi toiagul aşezate lângă picioare, cu care Bulă a începu să discute. „Moşule, e adevărată zicala aia cu carul cu proşti răsturnat la Caracal?", îl întreabă Bulă. Uitându-se cruciş, ţăranul îi răspunde: „Vorbe, domnule, s-a răsturnat odată trinul, că i-a ieşit o vacă pe linie, iar animalul s-a dovedit mai tare ca maşinăria. Cât despre proştii răsturnaţi la Caracal, pot să îţi spun că a fost numai un prostovan de Bucureşti, cam aşa ca dumneata, cu o măgăoaie. A dat într-o groapă de i s-au rupt spiţele de lemn de la roţi. Au sărit oamenii să-l adune pe blegovan, l-au pus într-o căruţă şi l-au dus la doftor. Acesta l-a cusut şi l-a trimis la Calafat, unde vroia să meargă prostovanul, la iubita lui, dar greşise drumul. La Caracal sunt oameni deştepţi, nu ca acela de Bucureşti, aşa ca dumneata, care nu ştia că una e Calafat şi alta Caracal".
Bulă a înghiţit în sec, a recunoscut înţelepciunea ţăranului oltean şi i-a mai spus că el sigur merge la Caracal, că… s-a uitat pe hartă în Gara de Nord.
*
Pe timpuri, în fiecare tren era câte un şef, care urmărea în fiecare staţie urcarea şi coborârea călătorilor. Apoi, cu fluierul, dădea mecanicului semnalul de plecare.
Pe linia Râmnicu Sărat - Buzău - Ploieşti, există o haltă numită Urlaţi. Toţi călătorii se amuzau când şeful de tren îi anunţa solemn pe cei din vagoane să se pregătească pentru staţia următoare. Mai ales tinerii, mai şugubăţi din fire, abia aşteptau anunţul: „Urlaţi, trei minute!". Şi se puneau pe urlat, ţipau cât îi ţineau bojocii, iar cei care urcau sau coborau în Urlaţi se făceau repede nevăzuţi, fiindcă le era ruşine de numele haltei lor.
A făcut şi primarul depeşe pe la Guvern şi pe la Direcţia CFR să se schimbe numele localităţii, dar nu se putea, pentru că acolo locuia un mare moşier cu acest nume.
Menţionez că, mai demult, când se construiau linii ferate noi, proiectanţii din România erau nevoiţi să facă traseul pe la porţile moşierilor, latifundiarilor, care mai aveau şi funcţii înalte în politică. De aceea, avem şi astăzi trasee CFR cu zeci de şerpuiri şi gări cu nume de personalităţi din trecut.
