JOCURI DE CUVINTE, JOCURI DE PUTERE!

Distribuie pe:

Marţi, 9 mai, în Piaţa Roşie din Moscova şi în mai toate capitalele ţărilor ex-sovietice - dar nu numai -, s-au organizat parade militare spectaculoase, sărbătorind fie Ziua Victoriei împotriva fascismului (Deni Pobedî), fie Ziua Europei, oamenii ascultând discursuri, depunând flori pentru a-şi omagia eroii şi petrecând voioşi, în stradă, cu steaguri, cântec, votcă şi joc, în pofida frigului şi a ploii răutăcioase.

Prilej de bucurie a fost şi în Franţa, desigur, pentru coeficientul de alegători ai chipeşului şi non-conformistului preşedinte Emmanuel Macron, ales nu cu 66,06%, cum s-au grăbit să numere astrologii mai fatalişti decât Nostradamus, Baba Vanga şi Mama Omida, la un loc, omiţând cele peste 4 milioane de voturi nule şi albe, care nu pot fi luate în calculul unor predicţii serioase despre posibile dezastre. Noutatea constă tocmai în acest absenteism, de aproape un sfert din populaţie - în condiţiile în care în Franţa trebuie să te înscrii înainte, ca să votezi -, fapt nemaiîntâlnit aici din 1969.

Desigur, speculaţiile, însoţite de ironii sau subliminale ameninţări, nu au întârziat să apară, căutate şi speculate fiind nu doar posibile anagramări (marele MONARC/ rege! - anagrama lui Macron), şi faptul că acesta s-a aşezat în faţa marii piramide a Louvrului (axată pe meridianul Parisului, Oraşul-Lumină fiind el însuşi definit de Solstiţiul de vară, etc., etc., ci şi ridurile respectabilei prime-doamne, care, de altfel, nu pare deranjată să şi le expună public.

În mod evident, nu-i treaba noastră. Bine ar fi dacă acestea ar rămâne singurele probleme ale Franţei, ale UE, şi implicit ale României!!!!

Apropo de anagramul „monarc", e bine de ştiut că, în condiţiile restaurării monarhiei, Franţa chiar ar avea un demn reprezentant al Casei sale regale - Louis XX, tânăr, frumos şi educat, cu drepturi fireşti la tron. Dac-ar fi să fie!

Deocamdată, în Republica Franceză a ieşit preşedinte acest domn Emmanuel Macron, care vine cu lecţia învăţată de acasă, mentori fiindu-i marii finanţişti ai lumii, atenţi să-i supravegheze în continuare parcursul.

Francezii au ales ca la noi, „răul mai mic", dar nu putem fi foarte optimişti, întrucât, după cum bine puncta, într-o emisiune tv, şi consultantul politic Cosmin Guşă, „în mod evident, lumea este condusă de către oameni mediocri sau sub-mediocri, oameni care, dacă nu se recomandă printr-o şcoală slabă sau proastă, se recomandă oricum prin lipsa de iniţiativă, de succese în plan profesional. Lumea nu mai este condusă de elite în adevăratul sens al cuvântului, ci elitele financiare, după cum bine ştim, îşi impun, pe rând, favoriţii, în fel şi fel de state, pentru că acestea dictează mersul treburilor, celelalte organizaţii formale, din care facem şi noi parte - UE, NATO şi aşa mai departe - nefiind decât, ca magnitudine, la nivelul doi, trei sau chiar patru, şi fiind oricum finanţabile şi influenţabile de elitele financiare. De la nivelul acestei elite a venit şi domnul Macron. Domnul Macron nu cred că va fi acel lider care să îşi impună propriile strategii, ci din contră va fi un lider care va juca pe aţă sau pe sârmă după cum îi dictează alţii. (…) În ceea ce priveşte România, nu cred că avem motive să ne facem mari gânduri legate de o anumită apetenţă a domnului Macron pentru noi, (…) aşteptăm să vedem felul în care România va putea să facă propuneri pozitive, constructive, Franţei, astfel încât să putem să ne fructificăm trecutul, lucrurile care ne leagă: francofonia, despre care se vorbeşte foarte puţin în România. (…) Ne-am trimis emisari prin Franţa în poziţie de ambasadori care nu fac mai nimic ca să reactiveze un anumit sentiment pro-românesc care exista, şi care a fost puternic în anii '89-90."

În concluzie, … se impune o reformă şi în diplomaţia românească, fiindcă de undeva tot trebuie să începem! Cu riduri sau fără, mai mult sau mai puţin vitregă, Franţa este, şi trebuie să rămână, sora noastră mai mare!

(Sursa: realitatea.net. - vox publica)

Lasă un comentariu