DEPRESIA (III)

Distribuie pe:

Referitor la cauzele depresiei, pe care nu le voi dezvolta aici, mă rezum la a-l cita pe Eckhard Roediger: „Depresia - o plantă cu diverse rădăcini şi multe mlădiţe". Am să închei cu unele simptome care aparţin unor tablouri maladive de sine stătătoare care pot exista alături sau în legătură cu sindromul depresiv care este central: 1) Pseudodemenţa: unii depresivi se pot manifesta ca şi cum ar fi demenţi - ca şi unele persoane foarte vârstnice care nu mai înţeleg nimic; 2) Fobia socială: majoritatea depresivilor sunt marcaţi de teama eşecului, respectiv de sentimente de vinovăţie şi ruşine; 3) Tulburări ale somnului - acestea pot exista şi la nedepresivi; 4) Manii - depresivii încearcă să-şi amelioreze starea recurgând la alcool, calmante sau opiacee faţă de care devin dependenţi; 5) Autojertfirea / mania de a lucra: teama de eşec şi tensiunea lăuntrică pot duce la situaţia de a încerca să-şi creeze o recunoaştere din partea semenilor prin disponibilitatea de a ajuta sau prin performanţe amplificate - până la mania de a lucra; 6) Perfecţionism/constrângere: sunt trăsături esenţiale ale celui cunoscut ca fiind „Typus melancholicus" - ei simt că nu au realizat suficient şi se simt închişi în sine şi neînţeleşi în mod tendenţios de cei din jur; 7) Anxietate generalizată: această formă de dereglare manifestă tendinţa puternică de trecere la depresie deoarece în prim plan sunt prezente gândurile negative, îndoiala de sine şi temerile cu privire la viitor; 8) Atacurile de panică: acestea pot apărea în prim-plan în cadrul unor forme de depresie atipică la care se află în fundal dereglări ale somnului, sentimente de slăbiciune şi diminuarea apetitului; 9) Ipohondrie/intoleranţă chimică multiplă: au sentimentul că unele alimente sau substanţe din mediul lor înconjurător îi îmbolnăvesc şi ca atare le evită; 10) Fibromialgie: sunt resimţite dureri corporale, de cele mai multe ori în sfera aparatului locomotor fără a avea o cauză corporală. Unii experţi consideră că fibromialgia este un tablou clinic maladiv de sine stătător, având drept cauză tulburări ale metabolismului serotoninei. Majoritatea celor aflaţi în această situaţie invocă deseori o împovărare sufletească considerabilă de-a lungul vieţii lor şi chiar în prezent; 11) Dereglări de somatizare: tulburările simţite în această grupă de tulburări funcţionale şi de dureri legate în general de inimă, respiraţie sau digestie, fără a avea o cauză corporală reală; 12) Sentimente de slăbiciune (neurastenie) şi sindromul de oboseală cronică: la această grupă, în prim-plan se află o tendinţă rapidă de epuizare. Nu este descoperită nici o cauză corporală. Cei afectaţi şi-au risipit forţele în prealabil.

Formele mai cunoscute ale depresiei sunt: 1) depresia somatică; 2) depresia indogenă; 3) depresia reactivă; 4) depresia ipohondrică sau somatizată; 5) depresia nevrotică; 6) depresia noogenă.

Glen O. Gabbard în lucrarea sa „Tratat de psihiatrie psihodinamică" insistă ca primul pas făcut în tratamentul terapeutic al depresiei să fie stabilirea unei alianţe terapeutice. „Pentru a construi raportul necesar, clinicianul trebuie să asculte pur şi simplu şi să empatizeze cu punctual de vedere al pacientului. Poate cea mai frecventă greşeală a membrilor familiei şi a psihiatrilor începători este încercarea de a înveseli pacientul prin evidenţierea aspectelor pozitive. Comentarii de tipul «Nu aveţi de ce să fiţi deprimat - aveţi atâtea calităţi» sau «De ce vreţi să vă omorâţi? Aveţi pentru ce trăi» pun mai degrabă paie pe foc. Asemenea comentarii de «încurajare» sunt trăite de pacienţi ca lipsă totală de empatie, care-i poate face să se simtă şi mai neînţeleşi şi singuri şi în consecinţă şi mai suicidari".

Oricât de cuprinzătoare ar fi materialele legate de aspectele psihologico-psihiatrice şi neuropatologice, în situaţii reale apelaţi la specialiştii în domeniu, singurii în măsură să stabilească un diagnostic diferenţiat, să ofere tratamentul corespunzător şi îndrumări ulterioare.

* Serotonina (5-HT) face parte din categoria neurotransmiţătorilor.

Ea este sintetizată de două enzime şi secretată de nucleii cu originea în rafeul median al trunchiului cerebral şi cu proiecţii spre multiple arii nervoase. Calea ascendentă a serotoninei inervează formaţiunea reticulată mezencefalică, hipotalamusul, striatul, amigdala, hipocampul, septul şi cortexul cerebral. Serotonina acţionează ca un inhibitor al căilor de transmitere a durerii în măduvă şi se presupune de asemenea că ajută la controlul dispoziţiei psihice, posibil şi la inducerea somnului.

(sfârşit)

Lasă un comentariu