Lucru rar întâlnit în ziua de azi, această excepţie de la regulă mi-a fost dat să o cunosc recent, în împrejurări neprevăzute. Este vorba de familia Moldovan Ioan, tată şi soţ originar din Luduş, care m-a surprins în mod plăcut prin gestul de destăinuire, de confesiune şi generozitate făcut în mod firesc. Mi-a vorbit iniţial despre activitatea sa împărţită între oraşul natal şi Germania, unde lucrează în domeniul construcţiilor câteva luni pe an. S-a instalat în regiunea Baden Wuttenberg, situată la răscrucea celor trei drumuri europene ce unesc trei ţări, Germania, Franţa şi Elveţia. Se află aici de peste trei ani, alături de fiul său cel mare, Cornel Moldovan, care a studiat la Târgu-Mureş, specializarea Finanţe Bănci, acumulând o experienţă în domeniu timp de trei ani, la Cluj, după care s-a hotărât să-şi încerce capacităţile profesionale şi intelectuale în altă ţară, fiind vorbitor de mai multe limbi: engleză, franceză, italiană şi germană. Fiind capabil şi foarte serios, în activitatea sa de peste 6 ani a fost apreciat şi acceptat de patronii săi în domeniul construcţiilor, unde lucrează şi tatăl. Stabilindu-se în oraşul Baden Wuttenberg şi-a format o familie, având ca soţie pe Corina, tot o româncă, care i-a adus pe lume un moştenitor, o fetiţă frumoasă care are în prezent un an şi jumătate. Sunt o familie mulţumită de realizările lor şi chiar fericită, deşi, uneori dorul de casă îi mai încearcă. Cel de-al doilea fiu al familiei Moldovan, Laurenţiu, a studiat Informatica şi Contabilitatea la Târgu-Mureş, obţinând şi două licenţe. A fost angajat de o firmă germană, cu sediul în Braşov, în domeniul aviaţiei, unde a rămas timp de trei ani cu contract. Apoi a fost trimis într-un schimb de experienţă în Germania, la Air Berlin, pentru câteva luni. S-a întors în ţară şi a rămas la aceeaşi firmă, încă 4 ani, apoi şi-a făcut transferul la o altă firmă germană, din Braşov, în domeniul informaticii, domeniul său preferat, unde lucrează şi în prezent. Părinţii lor trăiesc pe meleaguri natale, în oraşul de pe malul Mureşului, Luduş, unde şi-au creat un spaţiu vital rezolvat cu toate problemele materiale şi financiare. Sunt foarte mândrii de fiii lor, în special tatăl, cu care am stat de vorbă, povestind cu multă admiraţie despre realizările şi împlinirile celor doi fii. De asemenea, e mulţumit de locul de muncă din Germania, unde face naveta câteva luni pe an, fiind prezent în oraşul natal la fiecare sărbătoare importantă pentru a-şi încărca bateriile. După cum mărturiseşte, s-a adaptat condiţiilor de viaţă din altă parte, însă nu ar putea pleca definitiv din ţara în care de fiecare piatră de care se împiedică îi este dor. Cunoscător al limbii germane, deşi nu stă mai mult de 3 luni plecat, este un om împlinit şi fericit că poate să-şi ajute copiii şi semenii. De câte ori are ocazia, aici, pe meleaguri natale, e bucuros să-i ajute pe cei din jur cu contribuţia sa generoasă şi umană, gest foarte rar întâlnit astăzi şi dezinteresat în aceste condiţii de viaţă. Cinste lor!
