În toate momentele mari ale istoriei noastre, Biserica Ortodoxă Română, prin slujitorii ei, a sprijinit idealurile superioare ale poporului de libertate și unitate națională sau de dreptate socială. Identificați întru totul cu păstoriții lor, preoții români au sprijinit luptele duse secole de-a rândul de poporul nostru, sub conducerea unor mari conducători de oști, pentru apărarea integrității teritoriale și a independenței naționale, acțiunile lui Mihai Viteazul pentru realizarea primei uniri statale românești, mișcările și revoluțiile populare pentru înlăturarea asupririi feudale (1784, 1907 etc.), lupta pentru realizarea unirii din 1859, războiul pentru independență din 1877 etc. Era firesc ca slujitorii Bisericii să fie alături de popor în cursul Primului Război Mondial, care a dus, între altele, la destrămarea imperiului plurinațional habsburgic și la unirea Transilvaniei cu țara-mamă. Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 nu trebuie considerat însă ca un act izolat, ci ca un rezultat al luptei de veacuri a poporului român pentru independență și unitate națională. La Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, Biserica românească a fost reprezentată în primul rând, prin delegații de drept: cei 5 episcopi în funcțiune, 4 vicari, 10 delegați ai consistoriilor ortodoxe și ai capitlurilor greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al Institutelor teologice-pedagogice și câte doi reprezentanți ai studenților de la fiecare Institut teologic. A fost reprezentată apoi și prin numeroși preoți și învățători ai școlilor confesionale - aleși ca delegați în circumscripțiile electorale. În afară de acești delegați oficiali, numeroși preoți au participat la adunare, în fruntea păstoriților lor, laolaltă cu cei 100.000 de români veniți să dea glas vrerii de veacuri a românilor transilvăneni de-a fi una cu frații lor de peste Carpați.
Dintre delegații de drept, care au fost aleși dintre personalitățile cele mai reprezentative, cu merite deosebite pe tărâm politic, cultural, ecleziastic ori militar, menționăm pe Dimitrie Moldovan, protopop ortodox în Sighișoara, care a reprezentat Protopopiatul ortodox Sighișoara.
Dimitrie Moldovan a fost preot ortodox, protopop, om politic. S-a născut în 1848 în localitatea Oarba de Mureș, județul Mureș și a murit la 31 decembrie 1922 în Sighișoara. Părinții săi se numeau: Moldovan Samson și Davina, iar soția se numea Ioana. A urmat Liceul romano-catolic din Târgu-Mureș, apoi Institutul teologic din Sibiu, secția teologie și pedagogie. În 1870 este numit învățător la Școala primară confesională ortodoxă din Sighișoara, unde va funcționa pe acest post până în anul 1872, când va ocupa postul de preot în Sighișoara. Ca învățător în locul său este numit Nicolae Oancea. Va deține funcția de preot până în anul 1884, când este numit administrator protopresbiter (administrator protopop) al tractului (protopopiatului) Sighișoara. Din anul 1895 este ridicat la rangul de protopop definitiv al tractului Sighișoara. Va conduce acest protopopiat până în anul 1920. Pe linie culturală este membru al Despărțământului Sighișoara al Astrei, iar din octombrie 1904, va fi președintele Despărțământului, până în anul 1907, când este înlocuit, devenind membru în conducerea Despărțământului. A susținut numeroase conferințe, în diverse localități pe diverse teme. Va avea un loc important în derularea evenimentelor din toamna anului 1918. A fost personalitatea care a ținut liniștea, prin tactul și experiența acumulată de-a lungul anilor, în orașul Sighișoara, după constituirea Consiliilor naționale român, german și maghiar. A fost președintele adunării electorale a cercului electoral Sighișoara din comitatul Târnava Mare, ținută în Sighișoara la 25 noiembrie 1918, unde au fost aleși cei 5 delegați titulari pentru a participa la Alba Iulia. A participat la Alba Iulia reprezentând Protopopiatul ortodox român din Sighișoara în calitate de delegat de drept. După Unire, a participat în data de 10 ianuarie 1922 la primul Congres al Partidului Național Liberal din județul Târnava Mare. Evenimentul a avut loc la Sighișoara în clădirea Prefecturii. Atunci s-au pus bazele constituirii organizației județene. A fost ales vicepreședinte și membru în Delegația permanentă. Președinte a fost ales Ioan Prescurea, viitorul prefect, iar președinte de onoare Ioan Th. Florescu. Pentru merite deosebite pe tărâm cultural și bisericesc a fost răsplătit cu Ordinul Coroana României în gradul de Ofițer, iar pentru munca depusă pe tărâm bisericesc și școlar a primit Medalia „Răsplata muncii pentru biserică". A decedat în Sighișoara, după o activitate de 50 de ani de preot și 35 de ani ca protopop.
Prin proclamarea unirii Transilvaniei cu România, s-a încheiat procesul legic al desăvârșirii statului național român. Unirea a constituit expresia voinței libere și conștiente a maselor largi populare. Unirea românilor într-un singur stat în 1918 a fost pregătită cu secole înainte, pentru că ea însemna o străduință firească pentru cei de aceeași origine și limbă, de pe ambele versante ale Carpaților, să trăiască pe vecie împreună.
