Un actor uriaș, precum este Florin Piersic, nu mai are nevoie de nicio prezentare. Să mai spun, ce, despre Florin Piersic, când acesta a intrat demult în conștiința publicului românesc (și nu numai) prin zecile și zecile de roluri memorabile din filmele și din piesele de teatru în care a jucat, „de o viață de om", din spectacolele de varietăți unde a avut momente savuroase, din momentele interpretative de umor de mare calitate, date la televizor etc. Poate că ar trebui, conform unor stereotipuri, să spun că Florin Piersic este unul dintre „moștrii sacri" ai scenei românești și e foarte adevărat, dar nu o spun, fiindcă, pur și simplu, nu îmi place cuvântul monstru asociat cu numele său. Eventual un „Făt Frumos sacru" romantic, uluitor în a interpreta roluri diverse, multe compozite, pe o paletă foarte largă de stări sufletești, un actor care a luminat mereu „scândura" teatrelor pe unde a călcat, a umplut până la refuz săli de spectacole și a adus bucurie pretutindeni, prin talentul său deosebit și prin felul său de a fi. Și mai are o calitate Florin Piersic, disponibilitatea extraordinară de a iubi: de a iubi rolurile sale, colegii săi de teatru sau film, de a iubi oamenii de rând și publicul, publicul său, pe care îl adoră! Am văzut pe viu această adorație, prin felul lui de adresare celor din sală, prin conversația spontană, plină de inedit, prin căldura vocii sale de neconfundat. Am văzut, de asemenea, această iubire întoarsă multiplicat, prin minute bune de aplauze, prin sclipirea bucuriei din ochii spectatorilor. O adorație în ambele sensuri. O iubire biunivocă! O iubire a spectatorilor români de pretutindeni pentru, poate, cel mai iubit actor al României, din toate timpurile, un actor a cărui viață s-a confundat cu viața profesiei sale, profesie făcută la modul exemplar, cu dăruire totală, uneori până la sacrificiu! Spun că am văzut pe viu, fiind alături de prietenul meu, scriitorul Nicolae Băciuț, la un spectacol memorabil, intitulat „Florin Piersic pur și simplu", care a avut loc pe scena Centrului Cultural „Iacob Mureșianu" din Blaj, sâmbătă, 13 mai 2017, în cadrul unui program amplu, intitulat „Sărbătoarea Libertății" 2017!
Am râs, am plâns, m-am bucurat, m-am indignat (când unii spectatori nu au înțeles că în timpul spectacolului trebuie să-și închidă telefoanele mobile), m-am întristat, ca apoi să râd și să mă bucur din nou, de caratele de frumusețe (inclusiv sufletească) ale unui Florin Piersic, aflat la anii unei noi tinereți. Spectacolul l-a avut, desigur, ca „vioară întâi" pe Florin Piersic, dar și ca „vioară a doua" sau a treia, fiindcă actorul a făcut de toate: a interpretat roluri, a spus poezii (inclusiv o poezie, intitulată - „Grădinar în Rai", de-a lui Nicolae Băciuț, scriitor pe care l-a amintit de mai multe ori în spectacol, ca semn de reală apreciere a acestuia, ca poet și om), a cântat, a spus bancuri, dar a și lăcrimat, mai ales că doar în urmă cu câteva ore primise cutremurătoarea veste, că prima lui soție, actrița Tatiana Iekel, mama fiului său, actorul Florinel Piersic, s-a stins din viață. Tot spectacolul-întâlnire a fost pe fondul unor imagini, animate și neanimate, din filme, din piese de teatru, din fotografii etc. pe fonduri muzicale adecvate momentelor respective, din prestigioasa sa carieră de actor. Un C.V. în imagini, completate explicativ, pe viu, de marele actor! Florin Piersic și-a „sărit umbra" la Blaj, într-o întâlnire de frumusețe și bun simț de „24 de carate". Viață lungă, Florin Piersic, actor genial și actor drag neamului nostru românesc!
Foto: Tandrețuri „la dungă" ale lui Florin Piersic față de poeții mureșeni Nicolae Băciuț și Răzvan Ducan (Blaj, 13 mai 2017)
