O creștină s-a dus la duhovnicul ei să se spovedească. Acolo, la biserică, părintele a întrebat-o cu blândețe:
- Ia spune, soră Marie, ce-ai mai pățit?
- Părinte, mărunțișuri din astea. Eu stau, precum știți, cu soacra mea în casă și cele mai multe păcate le fac din cauza ei. Am mințit, părinte; să vedeți cum. Într-o zi a venit o vecină și a întrebat de soacră-mea. Voia să-i ceară un ciur de mălai, iar eu i-am spus că nu e acasă, căci asta bătrână o face pe milostiva și dă din ale noastre. N-avem nici noi, părinte. Așa că, din cauza ei, am mințit.
- Înțeleg, zise părintele. Altceva?
- Părinte, m-am certat cu soțul, tot din cauza ei. Zice că bărbatul meu este și băiatul ei și că trebuie s-o mai ajute și pe ea. Dar are pensie de la CAP, baba. E șmecheră, vrea să dea de pomană la toți puturoșii.
- Altceva, soră?
- Părinte, m-am mâniat, dar tot din cauza soacrei mele. Dimineața târăște picioarele pe bătătură, de nu mai pot să dorm. Zice că se duce să dea de mâncare la păsări. Într-o dimineață n-am mai răbdat și am făcut-o cu ou și cu oțet, de m-au auzit și vecinii. Și multe alte păcate am făcut, părinte, din cauza ei. Și pentru toate câte v-am spus, părinte, vă rog să mă dezlegați și să-mi rânduiți canon.
- N-am cum, soră Marie! Nu pot să-ți dau nici canon, nici să te dezleg de păcate, pentru că toate păcatele spuse sunt ale soacrei dumitale. De aceea, te rog să te duci acasă și să-i spui soacrei să vină s-o dezleg de păcatele făcute, să-i dau canon și cred că o s-o și împărtășesc, pentru că e bătrână și ca mâine scăpați de ea. Iar dumneata vii altădată, când
te-o mustra conștiința pentru păcatele proprii.
Din volumul „Condamnat la iertare", apărut la Editura „Vatra Veche" Târgu-Mureș
