Adrian Păunescu, volumul „Tragedia Națională - 1997" - BLESTEM TRĂDĂTORILOR ȚĂRII

Distribuie pe:

Bolnav patriotism contrafăcut,

Vă vindeți amintiri, trecut și chip,

Și-i recunosc pe cei ce le-au umplut

Mormintele la Treznea și la Ip.

 

Aveți cinismul de-a numi prefecți

Pe cei care-au sfidat acest popor,

Ca să-i aduceți înapoi, abjecți,

Pe criminali, la locul crimei lor.

 

Ce negustori de neam și de strămoși!

Ce negustori de steaguri și de fii!

Vă înfruptați din tot, nesățioși,

Dar, într-o zi fatală, veți plăti.

 

Acelora ce ne-au rănit mereu

Și, uneori, ne-au omorât în somn,

Le dați Ardealul, fără Dumnezeu,

Pe avocatul lor îl faceți Domn.

 

Mormintele se scoală arătând

Spre mâinile care-au ucis români,

Iar vinovații nici nu au de gând

Să-și spele în căinți aceste mâini.

 

Sunt mâinile masacrului, oricum,

Mai arde-n ele cheful bestial,

Acestor mâini le treceți voi, acum,

Mormintele martire din Ardeal.

 

Și, pentru tot ce ați batjocorit,

Cu gângăvia lașului suprem,

Eu, de mișmașul vostru, sunt scârbit

Și la disprețul țării vă blestem.

 

Tratați cu asasini și delincvenți,

Care-au mușcat din neam ca niște câini,

Dați mâinile cu ei, dar fiți atenți,

Au sângele românilor pe mâini.

 

Chiar și acest semnal ar fi destul,

Așa cum toți ai voștri îl vestesc,

Pământul țării vreți să-l faceți sul

Și să-l negustoriți în mod târfesc.

 

Românul să rămână pentru veci

Un rob, primit sau nu, în țara lui,

În trist final de secol douăzeci,

Când nicio Curte de apeluri nu-i.

 

Negociați Sălajul pentru Cluj?

Cedați Harghita pentru București?

Sunteți așa de proști și de obtuji

Că vindeți totul - poftei ungurești?

 

Voi nu vedeți că sunt mai tari ca voi?

Voi nu vedeți că parcă sunteți morți?

Voi nu vedeți că, fără de război,

Ne-au ocupat și-și pun drapel pe porți?

 

N-am nicio șansă, cât aș vrea să țip,

Mai bine plâng și vă blestem în gând,

Mormintele, la Treznea și la Ip,

Să vi se urce-n creier protestând.

 

Când veți muri și voi în mod normal,

Să mergeți în mormânt închiriat,

Să vină toată jalea din Ardeal,

Să vi se mute-n cel din urmă pat.

 

Ați dat ce nu-i al vostru, pentru-un fleac,

Și ați vândut o țară pentru-un vot,

Să n-aveți somn și liniște și leac,

Să vi se-ntoarcă pe dreptate tot.

 

Și ce-ați mințit, cu mult tupeu, pe-aici,

Să vi se returneze cu dobânzi,

Să duceți, pe obrazul de chirpici,

Asprimea palmei unor oameni blânzi.

 

Ați dat o țară pentru-o baclava,

Ați dat dreptatea pentru un negoț,

Pe-un blid de linte n-aveți ce mai da,

Un blid de linte să se umfle-n toți.

 

Ați anesteziat un neam întreg

Că vom avea, vom prospera, vom fi

Și-acum miniștrii voștri nu-nțeleg:

Ce alocație pentru copii?

 

Cinismul vostru de-nțeles nici nu-i,

Cât timp v-ați spus minciuna fără trac

Și nu v-ați adresat unor sătui,

Ci ați jignit acest popor sărac.

 

Aici e rău, mizeria e-n toi,

În țara toată și în orice ins,

Nu trebuia s-o mai sporiți și voi

Și să o faceți mai de neînvins.

 

Ați cam exagerat, că sunteți proști,

Stârnind poporul în cel din urmă hal,

Și ascultați cum noaptea-i zvon de oști:

Mormintele se scoală în Ardeal.

 

Harghita nu-i de dat pentru nimic,

A-nstrăina Sătmarul e-un ultraj,

O palmă de pământ, oricât de mic,

Nu dăm, nici nicăieri, nici în Sălaj.

 

E clipa unei tragice răscruci

Și este un moment fundamental:

Ne vom purta ca niște eunuci,

Sau vom jura suprem pentru Ardeal?

 

Voi n-aveți milă și n-aveți obraz,

Fanarioți pe la Înalte Porți,

Ați dat mormintele, printr-un ucaz,

Acelora ce le-au umplut cu morți,

 

 

Ați oferit și fabrici, și pământ,

Acelora ce vă plătesc pe voi,

Această țară, cu drapel nefrânt,

Ați închinat-o fără de război.

 

Fanatici răzbunării fără rost,

Măcelăriți Ardealul pentru-un vot,

Gândiți urât și procedați mai prost,

Pe-un credit din străini ați vinde tot.

 

Mormintele întreabă despre voi,

Mormintele, de silă, iarăși mor,

Se-ntorc toți criminalii înapoi,

Se-ntorc la locurile crimei lor,

Deși n-au câștigat niciun război.

Lasă un comentariu