Durerile în piept pot ascunde foarte multe boli, unele fără prea mare importanță, altele cu mari implicații asupra organismului, motiv pentru care populația este bine să cunoască acest simptom.
O durere puternică în piept, care seamănă cu o gheară, cu senzația de strângere, de sufocare, însoțită de transpirații, poate fi manifestarea unei boli serioase de inimă: angina pectorală, preinfarct sau infarct miocardic. Nu întotdeauna, însă, durerea este o manifestare izolată. Ea poate fi de senzație de oboseală de diferite grade, palpitație, transpirații reci, stări de leșin. Trebuie știut că nu orice durere în piept semnalează o angină pectorală sau infarct miocardic. Numai medicul este cel care stabilește acest lucru.
De obicei, astfel de boli și dureri apar la o anumită vârstă, peste 40 - 50 de ani și predomină la bărbați, la fumători, la oameni foarte activi și cu probleme deosebite. Apariția durerilor precordiale la fumători, la cei care depun efort fizic excesiv, la cei cu stări conflictuale sau la persoane care au în familie antecedente de infarct miocardic sau diabet zaharat trebuie să atragă atenția respectivei persoane, în sensul prezentării imediate la medic pentru precizarea bolii. Consultul medical, însoțit de o electrocardiogramă rezolvă cazul, atât din punct de vedere al tratamentului, cât și al eventualei internări clinice.
Pot apărea și dureri care au o altă cauză - nevralgia intercostală, ulcer gastric, duodenal, suferințe esofagiene - boala de reflux, în sensul că un sfincter esofagian permite refularea sucului gastric acid la nivelul esofagului și care, în decurs de ani, determină modificări ale mucoasei esofagiene, modificări neoplazice, care determină cancerul esofagian, așa numitul sindrom Barrett, în care durerea se localizează în aceeași zonă. De aici se desprinde cerința ca persoanele care prezintă asemenea acuze să se adreseze de urgență pentru consultație medicală.
Bolile de inimă și, în special, infarctul miocardic, sunt afecțiuni grave, care pot duce la moarte. Ele reprezintă cauza decesului a numeroase persoane, un motiv în plus pentru a nu neglija aceste dureri.
Alte cauze ale durerii toracice sunt: patologia pleuro-pulmonară, crizele hipertensive, în special la indivizi care prezintă tensiune arterială oscilantă, apoi ruptura de aortă ori o suferință (criză) biliară, prin prezența calculilor la nivelul veziculei biliare, fie o dischinezie biliară, declanșată, de obicei, după un prânz copios, bogat în grăsimi de origine animală, prin prăjeli și „stropite" cu alcool. Tot în acest context „alimentar", se poate declanșa o pancreatită acută - „marea dramă pancreatică", ce reprezintă o urgență majoră, în caz contrar, se pierde bolnavul. Dureri violente ale organelor interne, din sfera aparatului digestiv sunt și perforația unui ulcer gastro-duodenal sau perforația intestinală și ocluzia intestinală.
Neapărat, trebuie să punctez un element principal, și anume: persoanele nevrotice, cu o distonie neuro-vegetativă, pot să mimeze o suferință cardiacă. Bolnavul descrie un polimorfism simptomatic, cu lipsă de aer suficient, cu dureri nesistematizate la nivelul regiunii stângi, precordiale, situație în care un medic cu un simț clinic dezvoltat, cu o experiență medicală vastă, cu un „fler clinic" în mod operativ, desprinde această patologie subiectivă de o suferință miocardică. Bolnavii din această categorie vizează sfera și disciplina psihiatrică, aparținând unei anumite patologii psihice. Ei descriu în detaliu tot polimorfismul simptomatic, cu atâta acuratețe, încât, pe unii medici începători îi impresionează în așa măsură încât îi etichetează, în prima etapă, în categoria patologiei cardiace. Or, numai monitorizarea pacientului și explorările de specialitate vor elucida diagnosticul de certitudine, dar nu întotdeauna explorările în prima etapă, în ce privește patologia cardiacă, sunt relevante.
În ciuda faptului că mă repet, precizez că numai observarea în timp și monitorizarea îndeaproape elucidează diagnosticul cert, iar explorările imagistice pot să ofere uneori neclarități și incertitudini, descriindu-se, adesea, tot felul de imagini mai mult sau mai puțin clare, încât, prin imagistică se elaborează niște diagnostice fabulatorii, care îi creează pacientului o stare de anxietate și neîncredere.
