O carte pentru târgumureșeni și mureșeni

Distribuie pe:

Autorul ne propune o carte - mărturie, rod al unei riguroase activități de colectare, selectare, ierarhizare și condensare a informației, convins că, dacă - vorba lui Napoleon - o presă ostilă este mai de temut decât o mie de baionete, reversul este la fel de valabil, în sensul că un demers gazetăresc onest, fundamentat pe buna-credință, pus în slujba colectivității și a interesului public, poate schimba în bine cursul evenimentelor și poate determina autoritățile să soluționeze corect problemele cetățeanului. (Metaforic vorbind, desigur, la Târgu-Mureș, baionete au fost destule și deloc învelite în teacă de mătase.)

O încercare de a grupa din punct de vedere tematic materialul supus acestei succinte analize relevă câteva direcții esențiale de acțiune publicistică: prima ar fi locul și perspectivele României în contextul european, așa cum l-a perceput autorul în călătoria sa de-a lungul și de-a latul continentului, după zece ani de la evenimentele din decembrie '89: o Europă - afirmă domnia sa - care a prețuit și promovat cultul muncii și respectul față de semeni, rânduielile și instituțiile statului, spiritul gospodăresc, legile ordinii și ale liniștii publice, respectul și grija față de mediul înconjurător, o Europă în care psihologia comportamentală este materie de studiu încă din primii ani de școală, o Europă care a înțeles că dreptul unuia se termină acolo unde începe dreptul celuilalt, o Europă, în fine, care se termina la vama Borș, acolo unde începea Europa mormanelor de gunoaie, gropile din asfalt, câmpurile nelucrate, muzicile date la maxim, cojile de semințele scuipate pe jos, dar unde se intona cu veselie celebrul șlagăr Vreau o țară ca afară, ca și cum de „afară" nu se poate importa și altceva decât obiceiul bostanilor scobiți, pe post de bau-bau în crucea nopții, sărbători mai mult sau mai puțin inventate, pentru a crește vânzarea de nimicuri, ori aplaudatul morților la buza gropii.

Acest trist impact al realităților românești reevaluate l-au determinat pe autor să-și asume, ca pe o datorie de conștiință, încercarea de a urni lucrurile din loc. O audiență la prefectul de atunci al județului, dr. Dorin Florea, a găsit, imediat, receptivitatea necesară, cartea fiind, la punctul de interferență presă - administrație, rezultatul unei viziuni comune, bazată pe pragmatism, precizie, exigență, rigurozitate și, mai cu seamă, pe un desăvârșit simț al răspunderii pentru atitudinea asumată și încrederea în succesul unei atari întreprinderi. Un capitol consistent este dedicat activității Comisiei mixte județene pentru asigurarea curățeniei, ordinii și liniștii publice, în subordonarea și coordonarea directă a prefectului, comisiile mixte formate din inspectori de resort, gardieni și polițiști luând la bani mărunți întregul areal urban, acționând pe străzi, în piețe, baruri, restaurante, magazine, discoteci, semnalând și sancționând abuzuri, neglijențe, în ceea ce autorul, participant activ la aceste activități, numește „o mișcare de salubrizare fără precedent, prin originalitatea ei", având ca rezultat un oraș mai liniștit, mai curat, mai ordonat. Capitolul dedicat acestei ample acțiuni de asanare și emancipare a orașului constituie cea de a doua direcție de acțiune publicistică, vădind buna funcționare a trinomului administrație publică - mass-media - cetățean, atunci când „traficul" de informație este corect direcționat, menit a transparentiza activitatea administrației în relația cu membrii comunității. În acest sens, autorul își dovedește cu asupra de măsură calitățile de mediator și de comunicator, bucurându-se de susținerea necondiționată a conducerii ziarului „Cuvântul liber", ale cărui coloane au oferit spații redacționale ample modului de desfășurare a activităților edilitar-gospodărești. Subiectul a prins extraordinar la public. A fost - notează autorul - o perioadă de mare efervescență, oamenii adresându-se redacției cu reclamații vizând tulburarea liniștii publice, lipsa de respect pentru elementarul drept la odihnă, deficiențe în transportul local, gunoaiele, mizeria din casa scărilor, abuzuri din partea unor societăți comerciale, teama de câinii vagabonzi, muzica dată la maxim etc. Ce-i drept, recunoaște autorul, nici redactorii de la probleme cetățenești n-au prea avut „zile bune", mânați fiind pe teren, să observe, să noteze, să culeagă informații, într-un efort comun de a sensibiliza autoritățile și pe cetățeni.

Centrul de greutate al cărții și cea de a treia direcție de acțiune în demersul publicistic al autorului îl constituie, fără îndoială, consistentul grupaj de comentarii ce reflectă, secvențial, dar precis, fenomenul electoral târgumureșean, surprins, în evoluția și manifestările sale, de la frământările și dramatismul campaniei din 2000 până la jocurile de culise și mânărelile politice bine ticluite și meseriaș direcționate, la alegerile din 2016.

Din perspectiva istoriografiei, volumul consemnează un moment esențial în devenirea orașului: primul român ales în funcția de primar, devenit, treptat, din candidatul românilor, primarul tuturor târgumureșenilor, lucru resimțit de altfel de majoritatea concitadinilor maghiari. Din această perspectivă, lucrarea își are locul în fondul documentar al bibliotecii, ca punct de referință pentru toți cei interesați de o epocă, în istoria orașului, în care o nouă filosofie administrativă s-a opus din răsputeri devierii energiilor spre zona conflictuală, canalizându-le spre exploatarea benefică a multiculturalității, diversității și interferențelor spirituale.

Din punctul de vedere al profesiei noastre, într-o epocă în care textul publicistic s-a deschis spre limbajul suburban și spre abordări superficiale, cu accente de vulgaritate și agresivitate, volumul se constituie într-un veritabil manual de jurnalism, în care tinerii confrați vor găsi știrea, relatarea, sinteza, reportajul, editorialul, comentariul, ancheta, interviul, pe scurt, toate genurile gazetărești reprezentative, într-o scriitură sobră, îngrijită, elaborată, după regulile și rigorile meseriei.

În fine, autorul pune la îndemâna actualilor și viitorilor administratori ai orașului un prețios îndreptar în gestionarea cu înțelegere și chibzuință a trebilor urbei, iar târgumureșenii se vor regăsi, ca personaj colectiv, dar nu anonim, făcându-și auzită vocea într-un dialog civic și social bazat pe înțelegere și respect reciproc.

Este, de altfel, crezul comun al autorului și al primarului, aflați într-o relație ce nu depășește limitele instituționale, ambii încredințați că, de pe poziții diferite, desigur, îndeplinesc o misie față de propria conștiință și față de obștea care și-a pus speranța în această dificilă dar nobilă împreună lucrare.

Lasă un comentariu