Zgomotul la locul de muncă și de la nunți
Se estimează că o treime a angajaților din Europa (peste 60 milioane de oameni) sunt expuși la niveluri ridicate de zgomot mai mult de un sfert din timpul lor de lucru. La români la acesta se adaugă și zgomotul ambiental: restaurante, nunți.
Circa 40 milioane de lucrători (echivalentul întregii populații a Spaniei) sunt nevoiți să ridice tonul peste nivelurile normale de conversație pentru a se putea face auziți, cel puțin jumătate din timpul lor de lucru.
În 1990 aproape 30 de milioane de americani au fost expuși unui nivel ridicat de zgomot de 85 de decibeli, sau dB, la locul de muncă. Probleme ale urechii interne pot fi cauzate de către zgomote puternice (împușcături, explozii). Mai pot fi cauzate de către expunerea la zgomot în perioade de timp mai lungi. Aceste cazuri apar la locurile de muncă, dar și în zonele din jurul aeroporturilor și a autostrăzilor. Când urechea internă este expusă la nivele sonore de 85 dB timp de 40h/săptămână, pe durata vieții unui adult, există un mare risc în deteriorarea celulelor superioare senzoriale. Deteriorarea se dezvoltă în timp, iar persoana expusă de obicei nu sesizează acest lucru. Probleme legate de neînțelegerea vorbitului atunci când există un nivel scăzut de zgomot este unul dintre primele simptome. Pierderea auzului indusă de zgomot este considerată ca fiind cea mai comună, ireversibilă boală din industrie. O expunere prelungită la zgomot puternic poate conduce la deficiențe de auz, dar zgomotul poate fi de asemenea sursa sau un factor care contribuie la: vătămarea urechii în timpul expunerii la substanțe periculoase; stresul legat de muncă; creșterea riscului de accidentare la locul de muncă; vătămarea fătului, în timpul sarcinii angajatei.
De fapt, zgomotul în muncă poate costa mult mai mult decât pierderea auzului! El poate fi un factor care cauzează accidente de muncă, contribuie la stresul legat de muncă și poate cauza îmbolnăviri, acționând în combinație cu alți factori de risc din mediul de muncă. Pierderea auzului poate nu numai opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate, ea poate să distrugă viața socială a persoanei, izolând-o de comunitate.
Zgomotul ambiental
Zgomotul ambiental este o problemă internațională serioasă și mereu crescândă; zgomotul este luat în considerare din ce în ce mai mult în evaluarea calității vieții într-un oraș sau vecinătatea sa. Zgomotul ce provine de la traficul auto sau feroviar, aeroportuar, zonele industriale sau de la vecini duce la creșterea continuă a numărului de reclamații și dispute legale. În afară de crearea de disconfort, zgomotul poate să influențeze somnul, sănătatea, bunăstarea și valoarea proprietăților, poate produce stres, oboseală și pierderea irecuperabilă a auzului și poate influența negativ procesul de învățare în școli.
Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteză mare, la elicoptere, la apropierea furtunii, explozii, cutremure, în timpul zborului avioanelor supersonice. Infrasunetele sunt foarte greu absorbite, deci se atenuează puțin cu distanța. Infrasunetele ca și ultrasunetele sunt percepute de sugari, animale și păsări. La adulți infrasunetele produc amețeală, vomă, un fals efect de euforie sau chiar efecte cumulate.
Ultrasunetele au frecvențe de 20000 Hz - 1 miliard Hz. Sunt produse în natură, în industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele recepționează ultrasunetele, iar lilieci utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea în timpul nopții. La om ultrasunetele distrug globulele roșii din sânge, apar migrene, greață sau chiar pierderea echilibrului. Ultrasunetele distrug bacteriile, virușii cum ar fi: bacilul tuberculozei, virusul gripei, al tifosului.
Zgomotul acționează asupra întregului organism, deoarece senzația auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influențează alte organe. Efectele resimțite de om sunt: reducerea atenției, a capacității de muncă, deci crește riscul producerii accidentelor; instalarea oboselii auditive care poate dispărea odată cu dispariția zgomotului; traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp scurt (aceste traume pot fi amețeli, dureri, lezarea aparatului auditiv și chiar ruperea timpanului); scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficiență în recunoașterea culorilor; surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvență.
