Când împăratul Napoleon, în 1812, a intrat în Moscova, a bătut o medalie comemorativă; pe o parte era capul lui Napoleon, iar pe cealaltă parte această inscripție obraznică la adresa lui Dumnezeu: „Cerul e al tău, pământul e al meu". Atât era de mare orgoliul lui Napoleon!
I-a trimis o asemenea medalie guvernatorului de Oremburg, împreună cu o scrisoare prin care îi cerea să se predea. Dar guvernatorul i-a trimis înapoi medalia împăratului. Pe medalie, în jurul capului, el a săpat aceste cuvinte ca din partea lui Dumnezeu: „Spatele e al tău, biciul e al meu".
Peste câteva luni, armata imensă a lui Napoleon era zdrobită complet în Rusia.
Din volumul „Condamnat la iertare", apărut la Editura „Vatra Veche" Târgu-Mureș
