Aproape că nu-i săptămână lăsată de Dumnezeu, să nu izbucnească, în această deșănțată politică românească, un nou scandal. Discuțiile aprinse în jurul arhivei SIPA (Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție), unde sunt stocate dosarele tuturor magistraților din România, de data aceasta fiind vorba despre scandalul stârnit de „omul din umbră" - Dan Andronic, este o nouă dovadă. Arhiva SIPA a fost înființată în anul 1991, cu structură în Direcția Generală a Penitenciarelor. În anul 1997, Valeriu Stoica, fostul ministru al Justiției, a trecut SIPA în subordinea Ministerului Justiției, pentru ca „structura să se ocupe și de protecția magistraților".
De precizat că, după scandalul declanșat, Dan Andronic a fost acționat în justiție, printr-o sesizare la Parchetul General, de judecătorul Cristi Danileț, „pentru deținere și dezvăluire nelegală a unor informații din arhiva SIPA", judecătorul simțindu-se atacat
într-un articol publicat. Și un detaliu semnificativ: în mandatul Monicăi Macovei s-au produs „manipulări interesate" ale unor documente din SIPA, ar fi fost „sustrase și distinse dosare ale unor magistrați care, ulterior, ar fi avansat în funcții".
Credem că, pentru început, potrivite, în acest context, sunt câteva opinii legate de acest aspect în discuție. Tudorel Toader, ministrul Justiției: „Se pare că este un subiect care prezintă interes, și atunci voi desecretiza această arhivă! Arhiva SIPA este o pată pe obrazul Justiției române! Plăcut sau neplăcut, adevărul trebuie scos la suprafață. Primul pas - voi publica numele celor care au «vizitat» arhiva, eventual și numărul vizitelor efectuate (…) Arhiva SIPA sigur va fi desecretizată (…) Dacă vor fi acolo și secrete de stat, vor putea fi desecretizate numai la nivel de CSAT".
Europarlamentarul Norica Nicolai consideră că „desecretizarea arhivei SIPA trebuie să înceapă cu raportul de anchetă din anul 2008", deoarece acesta stabilește clar cine se face vinovat „de scurgerea de informații." „Este o situație care trenează de foarte multă vreme - susține domnia sa -, nu acum au apărut aceste informații, sunt încă din 2005-2006, luări de poziție în presă ale unor persoane publice, mă refer la Corneliu Turianu, care a și formulat o plângere penală, pentru că a constatat că îi lipsește dosarul (…) Eu cred că trebuie să se facă lumină, nu știu dacă neapărat pentru ca cineva să răspundă, ci pentru că avem obligația să știm adevărul, iar lumina începe cu desecretizarea raportului, deoarece în acel raport se stabilește clar cine se face vinovat de scurgerea de informații, de sustragerea de cauze, iar de acolo se poate porni pe un drum care poate duce la șantajarea unor magistrați, având în vedere informațiile existente în dosar (…) Cred că desecretizarea acestei arhive trebuie să dea dreptul tuturor magistraților, ale căror dosare se află în acele arhive, să ia cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat (…) Nu are niciun rost și nu folosește nimănui să aflăm ce obiceiuri avea domnul x sau y. Sunt elemente care erau utilizate, frecvent, în șantajul de tip comunist. Pentru mine, trist este că sunt utilizate frecvent și în șantajul de tip democratic și capitalist." Rușinos este că, în unele funcții, s-a ajuns prin… șantaj!
Norica Nicolai afirmă că este de acord cu președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, privind „distrugerea întregii arhive! În opinia sa, judecătorii și procurorii, care sunt subiectul acestei arhive, trebuie să se pronunțe și să decidă ce vor face cu conținutul acestor dosare." Numai că rămâne, totuși, o întrebare, atunci când este vorba de propunerea lui Tăriceanu: distrugerea acestei importante arhive, oare nu se va face dintr-un anumit interes personal?
Care-i părerea lui Robert Cazanciuc, fost ministru al Justiției, președintele Comisiei Juridice a Senatului? „E clar că e nevoie de a lămuri anumite lucruri. Au apărut în spațiul public suspiciuni, ele trebuie lămurite într-un fel sau altul. Sigur, desecretizarea acestor informații clasificate este un proces complex, este prevăzută de lege la nivelul Ministerului. Este vorba despre un secret de serviciu. Cine avea acces la informații? Pentru orice secret trebuie emisă o Hotărâre de Guvern, pentru a fi clasificat. Dar nu despre asta este neapărat vorba, despre cum avem acces la anumite informații din arhivă, ci dacă această instituție a fost folosită în scopurile prevăzute de lege sau nu (…) E clar că e nevoie de o discuție în CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), din punctul meu de vedere, cel puțin pentru a discuta această chestiune, pentru a vedea procedura de urmat. Sunt două lucruri: depozitarea arhivei la ANP și accesul la informații, pentru a vedea dacă instituția a fost sau nu riguroasă cu legea și nimic altceva. Dar pentru asta este nevoie de o procedură, s-ar putea să fie nevoie de un act normativ." Întrebat dacă, în mandatul său de ministru al Justiției, a primit informații privind unele nereguli legate de arhiva SIPA, acesta a răspuns: „Nu, nu am primit niciodată informații, eu direct, despre arhiva SIPA, în sensul că cineva ar fi copiat documente, că ar fi folosit, într-un fel sau altul, documente din arhiva SIPA." Cazanciuc afirmă că „a avut doar o singură discuție, de principiu, pe această temă, cu fostul președinte Traian Băsescu: „Cred că o singură discuție am avut, la un moment dat, cu președintele Traian Băsescu, despre a discuta, în CSAT, ce facem cu această arhivă: O păstrăm în ANP, o ducem la Arhivele Naționale? Au fost, de-a lungul timpului, discuții, de aceea s-a și desființat SIPA, că nu și-a făcut treaba prevăzută de lege, că au fost folosite anumite informații de acolo. Acum sunt suspiciuni, din nou, că a fost folosită în alte scopuri decât cele prevăzute de lege. Cred că e nevoie de o discuție în CSAT, pentru a vedea viitorul acestei arhive și pentru a clarifica suspiciunile din spațiul public. Până la urmă, dacă nu sunt clarificate lucrurile va plana, întotdeauna, o suspiciune pe Justiție, și nu este nevoie, vrem să consolidăm încrederea în Justiție, nu să avem vulnerabilități."
Care ar fi procedurile în acest caz, după părerea lui? „Există - spune el - un regim de distrugere a documentelor clasificate, prevăzută de lege."
Premierul Guvernului României, Sorin Grindeanu, este de acord cu desecretizarea arhivei SIPA, deoarece „trebuie să terminăm cu așa-zisele himere, trebuie să se încheie așa-zisele sperietori": „Eu susțin desecretizarea, și o spun cât se poate de direct, respectând legea (…) Există diverse nivele de secretizare ale acelor documente aflate în arhivă (…) I-am cerut domnului ministru să strângă date (…) Eu cred că e foarte bine să-i știm și pe cei care, în acea perioadă, au avut acces la această arhivă." Susținând că îl sprijină pe ministrul Justiției, Tudorel Toader, în ceea ce privește desecretizarea arhivelor SIPA, premierul precizează că „sunt lucruri pe care românii trebuie să le afle în legătură cu acest aspect (…) Aceste lucruri se pot face doar respectând legile în vigoare. E cât se poate de simplu! De ce? Pentru că e important să înlăturăm orice umbră care poate plana asupra actului de justiție din România."
Păreri diverse! Totuși, de ce trebuie, oare, distruse acele documente din arhiva SIPA? Nu cumva cineva dorește și urmărește să nu mai rămână nicio urmă? Nu ar crea suspiciuni? Desecretizare, da! Nu și distrugere! Românul știe bine că de unde nu-i foc, nici fum nu iese!
Care sunt consecințele cu riscuri previzibile? Sunt acolo, în acele dosare, date privind diverse aspecte profesionale și de viață ale celor din sistemul juridic. Ele ar putea declanșa un scandal enorm. Desecretizare, pentru a fi distrusă arhiva SIPA? Nu vor fi, oricum, folosite informațiile? Cum vor reacționa magistrații care sunt în arhiva SIPA? Dar cei care nu sunt acolo?
Deocamdată, în privința arhivei SIPA, Dan Andronic, cel care știe el ce știe, și n-a făcut-o doar să se afle în treabă, declanșând acest imens scandal, a aruncat piatra. Iar cei cu musca pe căciulă nu se grăbesc s-o ridice, deși sunt foarte multe întrebări la care se așteaptă un răspuns, mai ales că-i mare nevoie de o necesară clarificare a unei perioade din istoria postdecembristă a României. În primul rând, ministrul Justiției de azi este chemat ca, în cadru legal, să facă lumină. Și promite că va face! Pentru că adevărul trebuie cunoscut și spus. Iar jocul cu astfel de lucruri este periculos! Acum, în această vermuială, susținerile, acuzațiile trebuie probate, pentru că altfel se ajunge, din păcate, la o decredibilizare a Justiției.
Până una-alta, există câteva întrebări care așteaptă răspuns. Oare pe baza acelor informații, din arhiva SIPA, erau numiți în Justiție unii magistrați în anumite funcții? Care au fost judecătorii șantajați? A fost, cumva, desființată, intenționat, arhiva SIPA și reînființată o altă SIPA, în anul 2016? Ce sentințe judecătorești au dat cei șantajați? Sunt acolo, în arhiva SIPA, elemente de securitate națională? Cine a umblat în arhivă? Ce (și cât) știe Monica Macovei despre acest aspect? Poate fi vorba despre o deturnare a atenției într-un joc politic periculos? Se urmărește, fiind vorba despre un serviciu de informații vizându-i pe magistrați, decredibilizarea Justiției, cu consecințe dezastruoase, în acest context politic? Cine plătește acest scandal stârnit de Dan Andronic? Ce interese sunt la mijloc?
