Am avut ocazia să revăd acești adevărați coloși arhitecturali în acest sfârșit de săptămână, când toți au căutat să viziteze cele mai frumoase muzee, și mai frumoase ca acestea efectiv nu există, fără nici o exagerare, spun și străinii. Ca și stațiunea tot regală din inima țării, unde la hotelul Cota 1400 a avut loc un nou seminar de afaceri SCNET. Acum mă voi referi la Peleș, pe care l-am revăzut după mult timp, din copilărie, cu altă ocazie voi prezenta și Pelișorul unde cel mai emoționant este locul în care se află inima reginei Maria, în camera în care a murit, înconjurată de drapele tricolore. Despre imensul Peleș, pe care eu am reușit însă să îl fotografiez în mai puțin de o oră, întreg, parter și etaj, rețin câteva amănunte arhitecturale. M-au impresionat din nou modestia și bunul gust în ciuda grandorii, comparând din nou Peleșul cu kitsch-urile austro-ungare de la Viena. Până și toaleta este de mult mai bun simț! Absolut totul păstrează distincția și parfumul regal neștirbit al vremurilor trecute. Cuprinde scara de onoare, statuetele de gnomi și paji, cu rol de lămpi, tapiseriile lucrate la Roma, la începutul secolului XX, cu scene din cucerirea Iudeei de către romani. Galeria de marmură a fost amenajată între anii 1903-1906, de către arhitectul Karel Liman și servea drept foaier al Sălii mari de concerte. Decorată în stilul Neo-Renașterii venețiene de către firma Pietro Axerio din Florența, sala expune o valoroasă tapiserie flamandă de secol XVII, un bust feminin, o banchetă și două vase de marmură realizate în Italia, în sec.n XIX. Cabinetele italiene datează din secolul al XVIII-lea. Sala Mare de Concerte a găzduit concerte de muzică clasică din epoca Reginei Elisabeta. Decorarea este inspirată de o sală a Palatului Hatfield din Londra și realizată din lemn de nuc și piele de Cordoba de secol XVIII. Deasupra șemineului, pânza semnată de un pictor francez este intitulată Regina Elisabeta ascultând vocile pădurii. Orga Rieger, electrică, cu dublă claviatură dispusă de o parte și de cealaltă a peretelui, a fost comandată în 1904 pentru suverana României. Salonul Oriental a fost amenajat inițial ca sală pentru serile restrânse de muzică ale Reginei. Este decorat cu valoroase piese de artă orientală, mobilier cu lemn de teck, primit în 1936 de către Regele Carol al II-lea din partea maharajahului de Capurtala, vase japoneze, persane și chinezești din sec. XVII-XIX. Paravanul japonez, cusut cu fir de mătase, vasul chinezesc din aramă, original de secol XVIII, covoarele chinezești și vitrina cu serviciu de ceai miniatural completează armonios decorarea. Cabinetul de lucru al Reginei Elisabeta, amenajat în 1883 în stilul Renașterii, tablourile flamande și italiene din sec. XVII, acuarela reprezentând portretul Reginei și vitraliile descriind basme célebre, recompun atmosfera în care Elisabeta obișnuia să citească sau să scrie. Pe birou se află mașina de scris a suveranei. Coridorul de Est duce către apartamentul regal. Sunt expuse portretele împărătesei Maria Tereza și regelui Friedrich al II-lea al Prusiei. Apartamentul reginei este decorat în stilul Renașterii flamande și germane. Este locul unde s-a stins din viață Regele Carol I în anul 1914, la vârsta de 75 de ani. Tripticul intitulat Mielul mistic are originalul în Catedrala Saint-Bavon din Gand. Masa de toaletă, tablourile de școală flamandă și lustra de sticlă de Murano completează frumusețea decorării. Baia și sala de toaletă au fost amenajate de același architect ceh, instalațiile sanitare moderne fiind realizate în 1883 de firma Tiengartner din Baden Baden. Apartamentul principilor a găzduit oaspeți de rang princiar. Sala pentru mic dejun, camera de gardă ca spațiu de lucru, salonul și baia, camerele doamnelor de onoare ale oaspeților sunt în stil secession. Mai amintesc biblioteca oaspeților și camera galbenă, unde sunt gravuri englezești, se mai numește și apartamentul primului-ministru, fiindcă acolo a fost adus corpul neînsuflețit al primului ministru I. G. Duca, asasinat pe peronul gării din Sinaia. Este de recomandat o lecție de istorie și de arhitectură de acest fel, pentru oricine. Eu mă consider privilegiată pentru această șansă imensă!
