Festivalul Filmului European s-a deschis vineri seara cu filmul Cealaltă parte a speranței, impecabil jucat, dar mai ales regizat, cu un final neașteptat. Rar mi se întâmplă să nu pot intui ce urmează într-un film. Aparținând finlandezului Aki Kaurismaki, cu actorul sirian Sherwan Haji, de un farmec oriental cu totul deosebit, în rolul emigrantului Khaled din Aleppo, oraș asediat, căutând refugiu pe străzile din Helsinki. Wikstrom este un fost agent de vânzări care renunță la job și devine jucător de poker și cârciumar în același oraș, încercând toate bucătăriile, de la cea chinezească până la cea indiană. Filmul este tragic, dar are și multe momente comice din acest motiv. Destinele celor doi care se intersectează la mijlocul filmului dezvoltă o prietenie care nu ține cont de nicio graniță.
Aflăm despre marea dramă a Siriei, țară aflată în continuu război, dar și că nici Finlanda nu e o rezolvare, sincer mi-am schimbat părerea în rău despre această țară văzând filmul. Finalul e puțin tras de păr, dacă nu mai mult, sirianul fiind înjunghiat mortal într-o parcare de o așa-zisă gorilă antisemită, care îi spune: „ți-am promis-o, evreule". E șocant să se afle că există și arabi… evrei, dar eu mi-am dat seama după faptul că pe sora lui o cheamă Miriam. Miracolul constă în faptul că scapă cu viață deși e greu de crezut că se putea ridica și salva singur la dimensiunea atacatorului și agresiunea actului criminal. După ce Khaled își reîntâlnește sora refugiată într-o țară mult mai îndepărtată, o lasă să se întoarcă în Siria în ciuda bombardamentelor și foamei, nenorocirilor și sărăciei de acolo, considerând că acasă e mai bine pentru ea. Din acest film, pentru mine cel puțin, Siria și arabii au crescut în ochii mei, contrar scopului de a promova Finlanda. Felul în care este urmărit și hăituit emigrantul lasă un gust amar, justificând faptul că nu totdeauna căutarea libertății în altă țară echivalează cu ea. Totuși filmul are happy-end, deși, cum am mai scris, toată lumea se aștepta ca arabul… evreu să moară. Filmul în premieră în România este unul dintre cele mai bune văzute de mine. Felicitări și directorului Eliodor Moldovan și cinematografului Arta pentru deschiderea festivalului cu un film de mare valoare!
