Anul trecut, în octombrie, cu ocazia nostalgicei întâlniri a veteranilor de Liceu - Colegiu Național - „Petru Rareș", din Piatra Neamț, promoția 1951, adică 65 de ani de absolvire, l-am întâlnit și pe reputatul coleg, profesorul universitar Ștefan Cazimir, pensionar al Universității București, fost deputat în Parlamentul României timp de două mandate, primul din partea Partidului Liber-Schimbist și al doilea din partea Partidului Social-Democrat.
În pauzele mesei festive, desfășurată la Hotelul „Ceahlăul", am avut de lămurit câteva probleme cu fostul meu coleg Cazimir, referitoare la o carte de memorii pe care el o începuse cu ani în urmă. La cererea lui, îi trimisesem și eu o mapă plină cu manuscrise și tăieturi din ziarul mureșean „Cuvântul liber", ca o frumoasă activitate între cei din Piatra Neamț și cei Târgu-Mureș, între Moldova și Ardeal.
Mi-a răspuns că a primit tot ce i-am trimis. De unele articole s-a amuzat copios, alături de soția sa, iar altele, cu vechi aduceri aminte despre foști colegi sau profesori, despre activități școlare sau politice, care s-au lăsat cu urmări neplăcute, l-au întristat, la unele dintre ele chiar lăcrimând.
Amintindu-și că amândoi eram redactori ai Gazetei de Perete și ai unei reviste a liceului, el cu articole, poezii, epigrame, eu cu partea de tehnoredactare, cu desene și caricaturi sau cu articole din sport, m-a întrebat de ce nu am urmat Ziaristica, că poate ajungeam departe în presa scrisă.
I-am răspuns că mai bine a fost marinar, inginer și ofițer superior în Marina Militară a României, deoarece, pe vremea aceea, trebuia să scrii ce îți dictează alții, iar eu nu aș fi putut scrie decât cum vroiam eu și cum ne-au învățat pe noi profesorii, poeții și scriitorii Regatului României Mari.
I-am amintit lui Cazimir despre ce a pățit unul dintre colegii noștri, ziaristul Alexandru Stark, căsătorit cu fata farmacistului Zai, din Piatra Neamț, Goldita Stark, și ea o talentată ziaristă. Datorită concepțiilor lui, nu prea s-a acomodat cu presa comunistă, nu a putut scrie ce i s-a impus și a ajuns pe la Moscova, tot cu ceva legat de presă, dar l-au adus acasă „în patru scânduri". Nici până în ziua de azi motivul morții lui Stark nu este clar…
La acea întâlnire, la discuții, au mai participat și doamna Draga Olteanu Matei, inginerul arhitect Tarhon (care a lucrat și la ridicarea Casei Poporului), inginerul Lang Carol, care a fost timp de 20 de ani director la „Tramvaie" București, și poetul M. Bucureșteanu, care, recent, i-a trimis o carte de poezii domnului Lazăr Lădariu, cu care a fost coleg în Parlamentul României.
