Silvia Pop - 80

M-am întrebat adesea dacă „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte" există. Din când în când, am primit și răspunsuri. Iar Silvia Pop, prin viața, prin activitatea sa puse în slujba credinței, istoriei și culturii, este un răspuns.

Ceea ce face susținut și entuziast într-un prezent continuu Silvia Pop are consistență nu doar într-o proiecție sintagmatică, ci și într-o dimensiune paradigmatică.

Pentru că Silvia Pop nu doar că dă consistență prezentului, ci pune temelie și viitorului.

Am admirat-o, cu invidie frumoasă, pentru energia sa, pentru devotamentul său cultural, pentru, pentru unii perimatul, patriotism. De altfel, e greu să fii altfel la Blaj, locul încărcat de atâta istorie națională. Nimic exagerat însă, nimic ostentativ, totul cu bună și dreaptă măsură, cu eleganță și distincție, într-un firesc al cotidianului necontaminat de viciile politicianismului ieftin (dacă nu ne situăm cumva în zona pleonasticului!).

Nu vreau să jignesc pe nimeni, nu vreau să marginalizez în vreun fel meritele atâtor oameni de ispravă în domeniul culturii blăjene. Dar eu când mă gândesc, azi, la Blajul cultural, mă gândesc în primul rând la Silvia Pop, la arta implicării culturale, cu onestitate și demnitate. De aceea, măcar din când în când, Blajul se numește și Silvia Pop.

Ce o distinge pe Silvia Pop într-un astfel de peisaj cultural e la îndemâna oricui să constate, dacă nu suferă cumva de cecitate.

Acțiunile culturale ale Silviei Pop au consistență, au relief. Doamna culturii blăjene știe, cum puțini știu/pot să o facă, să ne adune pe toți în jurul său, din toate generațiile, indiferent de opțiuni religioase ori convingeri politice, să ne întrețină un entuziasm tonifiant, revigorant.

Am participat la toate manifestările culturale inițiate de Silvia Pop, la care m-a invitat, pentru că Silvia Pop, din punctul meu de vedere, nu poate fi refuzată. E atât de curată în modul în care dă coerență faptului de cultură, într-o cuprindere în care cultura nu e niciodată pe locul doi în ierarhiile zilei.

Am fost/sunt mereu aproape de Silvia Pop. Prin ea am simțit cum cultura capătă durată, cum oameni devin mai frumoși, mai buni!

Am spus adesea că Silvia Pop ar trebui clonată, fiindcă de spirite ca domnia sa e nevoie peste tot. Iar dacă nu ar fi fost, ea ar fi trebuit inventată. Fiindcă de astfel de invenții e nevoie în cultura română, ca aceasta să își îndeplinească rolul nobil pe care îl are în devenirea noastră ca neam, ca popor.

Îi mulțumesc Silviei Pop pentru lecțiile de tinerețe fără bătrânețe. Dincolo de timp, de acte de naștere, de identitate, Silvia Pop rămâne fără vârstă. Fiindcă ea are tot ceea ce are fiecare vârstă în parte!

Lasă un comentariu