Un european care stă doar o săptămână între musulmani se poate simți ca într-o piesă de teatru!... Adevărat, ca să poți spune că iubești Iranul merită să fie descoperit mai mult, viața de aici trebuie trăită, savurată și pipăită în fiecare zi, la fiecare pas, printre oameni, ziduri, sculpturi, istorie, cultură, patriotism și bijuterii. Se spune că toate bijuteriile regale persane adunate la un loc existente în Muzeul Tezaurului din Teheran, valoarea acestor comori e suficientă să cumperi în întregime Statele Unite! Iranienii sunt patrioți până în vârful unghiilor. Patriotismul acestora este pătruns în fibra cea mai adâncă din sufletul lor.
Constat pentru a nu știu câta oară acest lucru, de data aceasta, de la un bătrân uscățiv cu barbă castanie roșcată, înalt și slab, smochinit la față, dar încă vioi, care își conducea măgarul supraîncărcat cu smochine, curmale și lămâi verzi la vânzare, rugându-mă să cumpăr și eu ceva de la el. Mă opresc pentru o clipă și cumpăr din produsele aflate în spinarea măgarului cam de vreo 15-20 de riali în așa fel ca să fe mulțumit stăpânul măgarului. „Heyli mam nun" îmi răspunde bătrânul (mulțumesc mult, domnule) după care, nu mă pot abține și îl întreb pe bătrân: O duci greu, moșule?
„Nu, domnule, martiriul este cel mai greu, dar martiriul este calea spre Alah. Străbunii noștri sinucigași, cu Coranul în mână, ne-au învățat să evităm căile greșite, să ne iubim țara și pământul ei sfânt, să alegem calea cea bună, munca cinstită și demnă. Noi muncim mult și mâncăm curat. Perșii, străbunii noștri, au considerat că nomazii arabi care ne-au influențat foarte mult regimul alimentar aveau un regim alimentar nociv și impur, mâncau șoareci, șerpi, pisici, tigrii, hiene și alte creaturi nocive. De aceea cred că te-ai convins, musulmanii Iranului au inventat un regim alimentar pur bazat pe carne de oaie și miel, carne de mânzat și de vită, păsări pe care le găsești vii la îndemână la tot pasul în cuști plasate în fața magazinelor de profil. Din câștigul meu îmi cumpăr strictul necesar. Acest măgar este toată averea mea, fratele și sora mea"! Mă despart de bătrân cu o tristețe adâncă, toate închipuirile mele devenite realitate.
Referitor la ce îmi spunea bătrânul în legătură cu bucătăria iraniană, aproape toate mâncărurile au în comun orezul alb cu bobul mare, fiert la abur în oale acoperite cu perne din iarbă de mare, condimentat cu verdețuri și sosuri celebre. Preparatele persane sunt dietetice, nu sunt foarte iuți și au în majoritatea lor un gust dulce-acrișor. Untul și salatele le găseam întotdeauna pe masă, iar un blid cu iaurt (și ce iaurt!) mă aștepta întotdeauna în frigiderul de la cantina uzinei, unde bucătarii și ospătarii mă cunoșteau ca pe un cal breaz. Eram privilegiat, mă simpatizau și mă serveau de fiecare dată cu multă căldură și prietenie. Puiul cu prune era senzațional, iar în restaurante deliciosul kebab Bakhtiary e de neînlocuit. Bucătăria iraniană este diversă, oferind diferite feluri de mâncare. Plantele aromatice sunt des folosite împreună cu fructele: prune, rodii, gutui, caise, stafide, șofran, lămâi, scorțișoară, pătrunjel, ceapă și usturoi. Pâinea este întotdeauna proaspătă sub formă de lipii coapte pe bolta cuptoarelor sau pe vetre acoperite cu pietricele, aromată și cu miros deosebit de îmbietor. Cofetăriile sunt luxuriante, îndestulate cu prăjituri și răcoritoare foarte ieftine.
Celebrul șarab (vinul de Shiraz) nu se prea găsește, și dacă cumva este dorit, se servește numai la oameni speciali și de încredere, dar berea de tot felul există. În ce privește vinul de Shiraz, celebru datorită calității și aromei strugurilor (Hangur), pentru mine nu a fost o problemă, strugurii se vindeau din belșug și mi-am preparat vinul meu propriu, după tehnologia mea personală importată de acasă. Mi-am servit colegii și prietenii de multe ori cu acest vin, cărora nu le venea să creadă că este fabricat de mine, mulți dintre ei oferindu-se din când în când la un șpriț rece! Mâncarea iraniană este foarte ieftină și accesibilă oricărui buzunar.
Alcoolul este ilegal, dar toată lumea îl are în casă și nici în restaurantele mai acătării nu lipsește, dar este bine dosit și servit pe sub masă. Dacă ești acasă și îți lipsește ceva, dai un telefon și în scurt timp ești aprovizionat cu tot ce îți dorești, și nici nu trebuie să plătești pe loc, ești luat în evidență privind contravaloarea produselor achiziționate, inclusiv transportul la domiciliu, dar trebuie să plătești într-un timp rezonabil.
Pătrunjelul, salata, toate verdețurile indispensabile în bucătărie se vând cu brațul pe stradă, la kilogram, nu doar în câteva fire așa cum achiziționam eu în cantități neglijabile și fără preț. Prețul era doar zâmbetul dintre mine și vânzător. În măcelării, carnea întotdeauna se vinde dezosată, oasele se aruncau! Spre mirarea vânzătorilor, eram singurul care achiziționa oase pentru o ciorbă sau supă bună, preparată de mine sau de către soție, după sosirea ei la Shiraz, în bucătăria mea confortabilă, dotată cu de toate.
va urma
