Odată, un om deznădăjduit, care se plimba pe dealurile ce înconjurau orașul său, a întâlnit un cioban care-și păștea oile sale. Văzându-l ciobanul că este răvășit lăuntric, l-a întrebat:
- Care îți este necazul, prietene?
- Simt multă singurătate.
- Și eu sunt singur, dar nu simt tristețe, a răspuns ciobanul.
- Poate pentru că te însoțește Dumnezeu, i-a răspuns celălalt cu un ton ironic.
- Ai ghicit, a răspuns ciobanul, ignorându-i tonul.
- Vezi orașul nostru?, a continuat ciobanul. Vezi casele? Vezi ferestrele?
- Da, le văd.
- Atunci nu trebuie să deznădăjduiești, a continuat ciobanul. Soarele este unul, dar fiecare fereastră a orașului, chiar și cea mai mică și mai ascunsă, în fiecare zi este scăldată de lumina soarelui. Tu ești deznădăjduit mai mult din pricina faptului că „fereastra" ta rămâne mereu închisă…
