Hă, hă, ce s-a mai distrat și „s-a râs" tot românul verde, zilele trecute, când cu zicerea ministrului Agriculturii, cum că oaia este o „statuie vie", „un animal frumos, pe pășunile verzi ale țării românești".
Rețelele de socializare s-au mobilizat numaidecât: ironiile, dar și tradiționalele sudălmi au început să curgă gârlă, s-a făcut mare bășcălie pe seama „bătrânului Daea", carele „multe bice și-a luat pe spinare" (vorba poetului), internetul s-a umplut de comentarii, glumițe și miștocăreli cu pretenții de umor și cu obârșii în debaraua generoasă a înțelepciunii din zona periurbană. Blânda rumegătoare a fost scărmănată, jumulită, căutată la origini, s-au făcut scenarii peste scenarii, mai ceva ca în sufrageria dlui Oprea și în arhiva SIPA (al cărei bec ars a fost înlocuit de un ofițer SRI, noaptea ca hoții, pe bâjbâite #). A fost înființată rubrica „Să râdem cu ministrul Agriculturii". Auzi, dumneata, „boșorogul" ăsta de Daea, cu mentalitatea lui de fost președinte de CAP, să vrea el să schimbe brandul de țară, să renunțe la frunză și să transforme oaia în simbol național, să behăim cu toții în cor (deși, vorba unui înțelept, „din behăitul incert al turmei, ciobanul deduce opțiunea ei politică"), să ne facem de râsul Europei, cu verzile pășuni și cu ancestralele noastre îndeletniciri.
„'Teleptualii" patriei s-au adunat la talk show-uri ca să dezbată problematica oii, iar berbecii…. ăăă… analiștii de serviciu (dintre care unii n-au văzut un miel decât sub formă de drob) au întocmit „un top al prostiei", în vârful clasamentului tronând, desigur, Daea și oa(e)ia.
Întrucât situația stătea să dea în clocot, tânărul ministru al Turismului, dl Mircea-Titus Dobre, s-a simțit obligat să pună lucrurile la punct, explicând că nici vorbă de schimbarea brandului de țară până în 2020 (deoarece ar însemna să se înapoieze Comisiei Europene 850.000 de euro), în speță fiind vorba de o discuție principială, în care s-a pus problema promovării turistice a României, inclusiv prin realizarea unor broșuri, în cuprinsul cărora Miorița să figureze ca simbol național. „Este vreo rușine că discutăm despre simbolurile României, despre Miorița?" - s-a întrebat dl Dobre, care, fiind născut în 1978, rezultă că e mult mai tânăr decât „bătrânul Daea", care ar putea chiar să-i fie tată. Și nici n-are cum să fi fost președinte de CAP, cu mentalitatea aferentă.
Cu siguranță că lucrurile ar fi luat-o la vale rău de tot și s-ar fi constituit o comisie de anchetă pe bază de oaie, dacă nu s-ar fi ivit cazul cu flăcăul ista de toată isprava, brutarul Florin, de i-a răpus pe teroriști cu basket-ul de pită, made in London, și cu făcălețul made in Moldova lui Ștefan. Încât cazul „bătrânului Daea" a trecut pe plan secund, cu turmele și cu pășunile lui cu tot, atenția publică focalizându-se pe făcălețul antitero.
…Însă, la drept vorbind, în agricultura postdecembristă mereu au fost probleme, atât în domeniul cultivării pământului, cât și în cel al creșterii animalelor: din cauza iernii sunt afectate culturile de toamnă, iar din cauza verii au de suferit cele de primăvară. Ba plouă prea mult, ba nu plouă deloc. De-a lungul timpului, organele responsabile s-au suit în elicopter, au survolat ogoarele patriei și au constatat că ele sunt pline de „factori negativi", de ploșnițe și de „agenți hibernați", care ronțăie grâul, orzul și orzoaica. S-au făcut comisii. S-au întocmit rapoarte. Pe toate le-au ros șoarecii. Nici mai încoace, mai către vremurile noastre, lucrurile n-au stat mai bine, deși dl Cioloș și-a făcut un selfie cu o oaie (tres jolie photo), iar prioritatea dlui Achim Irimescu a fost să bage colacul secuiesc în Europa, ca produs românesc, de era să ne încăierăm cu județul vecin și prieten, Covasna.
…Încât, fără să facem apologia oii (oaiei?), și nu că „moș Daea" ar fi vreo culme în materie de gândire agricolă și de comunicare, dar merită de menționat că, în plin scandal… ovin, „bătrânul de la Agricultură" bătea cu pasul piețele din Capitală, discuta cu legumicultorii, verifica dacă tarabele aveau „pă" ele fructe și legume autohtone, și dacă respectivii comercianți erau producători cu acte în regulă ori samsari puși pe căpătuială. A vizitat fermele din Colibași și Comana, asigurându-se că țăranii (fermieri, mă rog…) au accesat deja subvenția de 3.000 de euro/beneficiar/an/1.000 mp de roșii cultivate în spații protejate (sursa - agroinfo.ro). Cât despre lână - care este aruncată ori incendiată cu tonele, an de an - ministrul a găsit o soluție: subvenția de un leu pe kilogram, dar și o firmă dispusă să cumpere pentru a o folosi în domeniul construcțiilor, ca material izolant. „Schema de minimis, de care vor beneficia oierii, va stimula înființarea centrelor de colectare a lânii, va crea noi locuri de muncă și va stabiliza veniturile crescătorilor de ovine".
…O fi mult, o fi puțin, dar, oricum, e ceva. Iată ce părere are dl Cornel Nistorescu de la „Cotidianul": „Nu pledez pentru un cap de oaie pe tricolor, și nici pentru un cap de oaie simbol de țară. La nasul de intelectuali cărora toate tradițiile le put din greu, nu rezistă o asemenea idee. Dar o încercare de a susține prioritar un domeniu care ne însoțește din istorie zic eu că este necesară. Într-o lume modernă (nu neapărat a noastră), amenințată de o cumplită criză alimentară, un oierit stimulat, organizat și ridicat la rangul de ocupație protejată, ne-ar putea ajuta mai mult decât eseurile prețioase ale celor care n-au pus în viața lor mâna pe o coadă de greblă. Simbolul absolut al prostiei ne mai salvează. Elitele, mai pretențioase, cu aroganța lor, ne duc la sapă de lemn".
…Bine, dl Nistorescu este, ca să zicem așa, un „bătrân ziarist", de pe vremea când ziarele erau date la zețuit pe vingălac, în redacții mirosea a cerneală tipografică și a plumb topit, iar articolele, ce să vezi, erau scrise chiar de ziariști.
Revenind la oaie: la ce ne trebuie centre de colectare, și cine, mă rog, să colecteze lâna? Cumva, elevii și studenții, pe timpul vacanței? Bine, dar ei sunt extenuați, după atâtea nopți prin cluburi, butonat pe telefoane și confecționat copiuțe pentru teze, abia așteaptă să ajungă la Vama Veche, unde, sigur, e mai „cool" și mai „mișto" și „foarte super fain".
Așa că, nen'tu Daea să-și vadă de bătrânețile, porodicile și crastaveții săi, iar oai(e)a și berbecu' să îi tundă nea Alecu!
