Un prinț din vremuri bătrâne avea un cal tare frumos și, într-un moment de admirație, zise către servitorii lui:
- Cel dintâi care îmi va spune că a murit mândrul meu cal, va cădea ucis de mâna mea.
Calul a trăit cât i-a fost scris, dar într-o zi a pierit. Nimeni nu îndrăznea să aducă la cunoștința prințului această veste. Totuși, trebuia să-i spună cineva și s-a găsit un mehenghi (viclean) și pentru această îndrăzneală:
- Măria Ta, calul nu mai mănâncă!
-E bolnav?
- Și nici nu mai bea apă!
- E așa de rău bolnav?
- Și nici nu doarme!
- Atunci e mort?
- Da, Măria Ta, tu ai spus-o mai întâi.
