Poarta secretă @Noi și utopia copilăriei

A treia zi de Rusalii. Natura în sărbătoare și sărbătoarea sufletului care se înalță către desăvârșire, în transcendență. În urmă cu o zi, trebuie să spun, sărbătoream „Ziua învățătorului". Bucuria mi-a fost dublată de evenimentul la care am participat - lansare de carte. O carte scrisă pentru copii despre copii și cu copii, ca personaje de carte, după cum avea să ne mărturisească însăși autoarea cărții, Poarta secretă @Noi (Editura Nico, Târgu-Mureș, 2017, Editor, Nicolae Băciuț), doamna profesoară Cristina Sava, unul dintre primii mei dascăli, și cred că pot spune, dascălul care mi-a insuflat dragostea pentru literatură și, în special, pentru poezie, cu precădere arta recitării.

Evenimentul în sine, a însemnat mai mult decât o lansare de carte, a însemnat o revedere cu sentimentul copilăriei. Mediul în care s-a desfășurat, un lăcaș de închinare, Biserica ortodoxă din Nazna, unde ne-a întămpinat părintele paroh, și atunci parcă, mai mult, Lumina divină ne-a pătruns în inimile care emanau emoție, ne-a adus mai aproape de temele religioase, de învățăturile lui Solomon care au constituit și sursa de referință a povestioarelor din cartea doamnei profesoare. S-a creat o atmosferă mirifică de neuitat. Nu știu pentru ceilalți auditori și participanți dacă trăirile lor s-au îndreptat către cea mai frumoasă etapă a vieții, copilăria, dar eu știu bine că în lăuntrul meu toate ghidușiile copilăriei își cereau dreptul la o nouă ivire. Etalarea frumosului tremur al copilăriei, prin intermediul emoțiilor, se reflecta în grai, în licărul privirilor, în zâmbetul ușor efemerizat. De aici, se mai putea un singur pas pentru a ne aminti cât de frumoasă e creativitatea, chiar dacă uneori o uitămpe-o etajeră sau credem că e prea mult să aducem utopia copilăriei la timpul prezent. Pasul l-au făcut cei mai mici cititori care, la prima vedere, au descifrat și primele povestiri din cartea Poarta secretă @Noi. Și, cred că dezinvoltul lor a însemnat pentru cei mari un exemplu de a trece pragul noului, de a lăsa ca farmecul ludicului, fie și într-o notă mai gravă, să zicem a seriozității momentului, să fie radianțe ale copilăriei noastre ireversibile. Am constatat că nu contează unde te naști, la sat sau la oraș, contează ceea ce poți construi cu mintea, cu inima, cu priceperea ta de copil și visurile să-ți fie susținute de Oameni cu dragoste de oameni, cu devoțiune pentru meseria ce o au. Am văzut un număr impresionant de copii, ceea ce, nu poate decât să ne umple de bucuria menirii noastrede elevi, de harul de a primi primele îndemnuri, primele povețe prin frumusețea lecturilor, ca mai apoi, să devenim cititori pasionați și iubitori de frumos, de frumosul românesc.

Astăzi, copiii au dovedit pasiunea pentru tainele ascunse în povestioarele doamnei profesoare. Azi, am privit-o cu alți ochi, am privit-o cu profunzimea unui elev care își exprimă recunoștința pentru munca de cercetare și pentru harul scriitoricesc, pentru darul poeziei, toate la un loc, însemnând parte din profilul de doctor în literatură a doamnei profesoare. A știut întotdeauna să aducă imaginația copiilor la un nou nivel, să-i ajute să caute misterul tainelor de sus, prin tocmai impulsul spre deslușirea tainelor lecturii literare. Până și azi, cu toată încărcătura emoțională, a reușit să readucă zâmbetul pe fețele adulților, moment în care, am simțit că s-a descuiat „Poarta secretă", iar Noi, prin labirintul cărții, vom naviga și vom descoperi inima celei care a scris cartea, spunând ca și poetul „carte frumoasă, cinste cui te-a scris".

Lasă un comentariu