1. „M-am uitat la tine în această dimineață. Așteptam să-mi spui două-trei cuvinte, mulțumindu-mi pentru cele bune ce ți s-au întâmplat ieri sau cerându-mi părerea pentru cele ce urma să le faci azi. Am observat că erai mult prea ocupat să-ți cauți haine potrivite pentru a merge la serviciu. Am continuat să aștept în timp ce tu alergai prin casă. Speram să-ți găsești câteva clipe pentru a te opri să-mi spui: „Bună dimineața!", dar erai prea ocupat.
Pentru a vedea că-ți sunt alături am aprins cerul pentru tine și l-am umplut de culori și cântec de păsări … Păcat că n-ai observat nici atunci prezența mea.
Te-am privit mergând grăbit spre serviciu și-am continuat să aștept liniștit toată ziua. Presupunând că ai fost ocupat cu atâtea probleme, nu ai timp să-mi spui două vorbe.
Când te-ai întors de la muncă ți-am observat oboseala și ți-am trimis o ploaie măruntă care să-ți alunge stresul. Am crezut că făcându-ți această plăcere o să-ți aduci aminte de Mine. În schimb, supărat, m-ai înjurat. Doream atât de mult să-Mi vorbești … Oricum, ziua era lungă.
Ai pornit televizorul și în timp ce-ți urmăreai programul preferat, eu am așteptat. Ai cinat apoi cu ai tăi și nu ți-ai adus aminte de Mine.
Văzânde-te atât de obosit, am înțeles tăcerea ta și ți-am aprins splendoarea cerului pentru a te odihni, dar nu te-am lăsat în beznă, am lăsat veghetori o mulțime de stele… Era așa de frumos… Păcat că n-ai observat.
Dar nu era important, poate că nu ți-ai dat seama că sunt aici pentru tine. Am mai multă răbdare decât poți să-ți imaginezi. Vreau să ți-o arăt pentru a le arăta și tu altora.
Te iubesc atât de mult, încât aștept în fiecare zi o rugăciune de la tine.
Acum ești pe punctul de a te trezi din nou… Nu-mi rămâne decât să te iubesc și să sper că măcar azi îmi vei acorda puțin din timpul tău".
Al tău Tată, DUMNEZEU!
***
2. „ȚARA MEA"! Câte năvăliri barbare n-au trecut peste tine! Câte palme dumnezeiești n-au căzut peste biet poporul tău!... Și cu toate acestea, poporul a rămas neclintit pe locul său, păstrându-și naționalitatea în mijlocul aprigelor nevoi și zicând spre mângâiere: „apa trece, pietrele rămân".
Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, dramaturg, prozator, om politic român
***
3. „Dumnezeu este acela care conduce în lume și pune întrebări. El este moral, numai că noi nu-i răspundem acestui Dumnezeu moral; și de aici și rezultatele negative".
Dorel Vișan (1937-), actor de talie internațională, intelectual patriot P.S. „Doamne! Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale. Făcă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul tău". ( Psalm 118, 73; 76).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
