În spațiul public se rostogolesc permanent, cotropitor, false și năucitoare probleme. Cuprinsă într-un malaxor, atenția publică e hărțuită, asaltată, răvășită de „breaking-news-urile" răsunătoare, producătoare de vâlvă mediatică. Intoxicat, prostit, publicul spectator nu mai poate decanta între grâu și neghină… Suprainformarea este boala acestui mileniu, iar în fața abundenței, a supraproducției de informații rostogolite în spațiul public, omul de rând nu are suficientă imunitate. Nu are timpul necesar, nici resursele pentru a filtra vertijul informațional, astfel că devine o victimă sigură în plasa manipulării, este intoxicat și dezinformat consecvent.
Într-o zi, izbucnește scandalul guvernamental al grațierii, apoi săptămâni la rând societatea românească fierbe, revolta dă în clocotul străzii, unde simplul cetățean își strigă vehement furia împotriva corupților și a complicităților din politică și guvernare. Apoi, povestea este pasată tacticos către Parlament, spre fezandare, printr-o abilă detensionare și evidentă deturnare a atenției.
Ca din întâmplare, se ivește imediat pe frontispiciul spațiului mediatic cazul scandalos de capă și sfadă al mogulului Ghiță. Fugarul multimilionar în euro, deprins la afaceri uluitoare cu personaje sus-puse chiar din serviciile secrete ale statului român. Un suspect infractor „ascuns" de mandatele de arestare, până la momentul oportun, prin Serbia, despre care aflăm taman acum că se consideră politic un fel de disident… pesemne al hoției și se împotrivește extrădării.
Și, ca să nu cumva să ne plictisim, prin nevoia legitimă de liniște și confort moral a țării, iată că tocmai dăm piept cu un alt scandal privind arhiva S.I.P.A.
Adică, Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție, înființat în 1991, ca structură în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, care trebuia să urmărească faptele din penitenciare, să se ocupe și de protecția magistraților. Aflăm că arhiva de documente a acestui serviciu secret, desființat prin 2006, ar fi utilizată fraudulos pentru a șantaja diverse personalități din rândul unor magistrați, politicieni sau jurnaliști, fără a exista până acum vreo probă clară în acest sens. Dar gălăgia mediatică pe marginea subiectului e mare și a ajuns să umple și timpul celor aflați în fruntea țării, ca și prezentul nostru.
Așadar, să nu ne mirăm că aceste subiecte contrafăcute se furișează în viața fiecăruia dintre noi, denaturându-ne existențele. În acest timp, despre dezvoltarea economică a țării, despre lipsa de soluții pragmatice în educație, sănătate, despre inapetența unor proiecte pentru apărarea și prezervarea patrimoniului național, a resurselor strategice ale țării, aproape că nu se vorbește deloc. Este o larmă generală, multă gălăgie și scandal, fără vreo relevanță pentru ceea ce s-ar cuveni să facem pentru mai binele și viitorul țării, pentru bunăstarea cetățenilor săi. Ar trebui ca aceste realități să ne dea de gândit tuturor!
