Moto:
Și totuși cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul.
Cu picioare ca ale noastre
Iisus a umblat peste ape.
(Lucian Blaga)
Vorbim, la această oră, de un continuu dilaog cultural între Blaj și Târgu-Mureș. Scriitorii mureșeni sunt invitați - și participă! - la importante manifestări culturale blăjene, distingându-se Festivalul Național Ocrotiți de Eminescu, Zilele Timotei Cipariu, programele revistei Astra Blăjeană și ale Editurii Astra, gândite și puse în faptă de profesoara Silvia Pop. În ziua de 2 iunie 2017, când distinsa Silvia Pop a împlinit 80 de ani de viață, scriitorii mureșeni i-au oferit buchetele cuvintelor de caldă și înaltă apreciere...
O văd pe profesoara Silvia Pop, ridicându-și la frunte, dar mai întâi în dreptul inimii, o carte a vieții în care toate literele răspândesc lumină și o carte a Blajului căreia a știut să-i așeze pe pagini grăitoarea istorie și spiritualitate a Transilvaniei.E ca și cum am vorbi, acum, despre Scris și Cititor. Doamna Silvia Pop ne-a dat Scrisul. Ce fel de cititori îi suntem acestuia? Dacă scrisul naște bucurie, dacă e trudă și rodire, nădăjduire și dor de mântuire, la fel trebuie să fie și citirea lui. Suntem cititorii unui demn rost de viață, profesie și putere lucrătoare a credinței creștine. Consemna Ileana Mălăncioiu în Călătorie spre mine însămi: „Dumnezeu îi păzește să nu se îndepărteze de rosturile lor pe cei aleși." Doamna Silvia Pop și-a aflat rostul, cel de om ales, înrămurind acest rost în ideal cultural, noblețe și autoritate, venind din ceea ce Timotei Cipariu numea „turpina" națională, răspândită în crezuri astriste, căutări și deslușiri, fervoarea revistei Astra Blăjeană și a Editurii Astra sau în cel mai încărcat de puritate festival național de poezie, numit, în albăstrimea Blajului,Ocrotiți de Eminescu.
Măiestrind curgerea timpului și încrederea în bine, în rolul continuării marilor testamente ale înaintemergătorilor, cu o neîntreruptă voință a zidirii luminii spirituale, Doamna Silvia Pop îi este credincioasă Blajului, precum au fost cei care au veșnicit jurământ pe Câmpia Libertății, și își este credincioasă sieși. Și-a exprimat revolta pentru nedreptate, apărând viața care naște viață, întrebându-se, așa cum a făcut-o Marele Titulescu când a vorbit despre tăieturile adânci și prea dureroase din corpul viu al națiunii: Nu dorm în sângele nostru strămoșii care așteaptă ceasul de a fi deșteptați în mărire?
Gândul, ne transmite Doamna Silvia Pop, trebuie trezit, purtat nu la suprafața lucrurilor, ci în adâncimile lor, iar sufletul trebuie înălțat sus, respingând nedemnitatea, egoismul laș și trădarea. La cina cea de taină a destinului românesc se cere să fim treji și cu cugetul întreg, precum tribunii cărora Avram Iancu le-a spus: Vă dau în grijă cheile munților! Astfel, este atât de frumos acest om al arderilor în numele adevărului, cucerind atât de firesc lumea prin gândurile și cuvintele sale, prin umbletul său în locurile Transilvaniei și ale țării în care simte că suntem ființe înfiate în veșnicie, cu adevărul în minte și Dumnezeu în suflet.
Despre Doamna Silvia Pop vorbim astfel nu doar acum în suflul atât de cald al aniversării. Așa am văzut-o prin ani și așa vom simți-o în continuare, mereu ACASĂ, reverberând întrebarea pe care Ioan Alexandru le-a adresat-o cititorilor: Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc?
În imagine: Alături de doamna Silvia Pop, la Blaj, la Festivalul Național Ocrotiți de Eminescu.
