Alegerea ca președinte al Statelor Unite ale Americii a imprevizibilului și nededat cu politica, magnatul Donald Trump, a pus pe jar întreaga lume, dar mai ales Europa. În ce ne privește pe noi, românii, situația părea și mai încurcată, datorită vehiculatei prietenii a acestuia cu Victor Orban, prim-ministrul Ungariei, care se și vedea pe cai mari în neobosita sa strădanie de a ne face viața cât mai grea, acum la împlinirea unui secol de la marea Unire, în speță, a Transilvaniei cu România. Eram îngrijorați pe bună dreptate pentru că, dacă acest politician iresponsabil ar fi primit încurajări și din partea președintelui american, în aceeași măsură ca și din partea țarului Rusiei,Vladimir Putin, sau dacă Donald Trump s-ar fi făcut că nu-l interesează jocul acestuia în raport cu România, cu siguranță curentul de destructurare a țării noastre ar fi luat proporții nebănuite, iar unitatea acesteia ar fi fost pusă în pericol. De altfel, se și poate vedea cum unealta sa din interior, revanșarzii iredentiști adunați sub umbrela UDMR, a început să pluseze incredibil la aberantele lor pretenții de maghiarizare a Transilvaniei, prin solicitarea de reducere, de la 20 la sută la 10 la sută, a pragului de introducere a bilingvismului, cu consecințele sale nefaste, de folosire pe scară largă a limbii maghiare ca cea de-a doua limbă oficială a statului. În fapt se urmărește transformarea celei mai mari și mai importante provincii într-un fel de struțo-cămilă, în care să nu se știe clar cărui stat îi aparține, României sau Ungariei. Chiar municipiul Târgu-Mureș este victima unor astfel de presiuni și jocuri politice, prin aberanta bilingvizare a denumirii străzilor, care n-are nici o justificare legală, impusă de un consiliu local la fel de iresponsabil și de antiromânesc. De aceea merită aplaudată și susținută poziția fermă a prefectului de Mureș, dr. Lucian Goga, care a decis să pună capăt acestui batjocoritor dezmăț, la adresa statului român, generator de tensiuni interetnice provocate, așa cum numai ei știu să le manipuleze.
Revenind la președintele american, știindu-l, așa cum am mai spus, nededat cu politica, ne gândeam că va cădea în plasa domnului Victor Orban, dând peste cap întreaga politică a Statelor Unite ale Americii față de România și mai ales enorma lucrare a predecesorului său de acum o sută de ani, Woodrow Wilson, care a pus bazele unui nou concept de conviețuire între popoare, pe baza principiului autodeterminării și al naționalităților. Iată punctul de vedere al acestuia, cuprins în declarația sa din 20 noiembrie 1918 cu privire la situația României și a românilor: „Îmi place ideea de unificare națională a românilor care locuiesc în diferite țări și guvernul SUA nu va rata momentul potrivit să influențeze acest lucru, pentru ca poporul român să primească toate drepturile naționale și teritoriale care i se cuvin, iar aceste drepturi vor fi asigurate împotriva atacurilor străine". (Vezi Rezultatele războiului imperialist, vol. IV Trianon, Moscova, 1926, p X).
Iată însă că americanii nu se dezic, și cu atât mai mult președintele Donald Trump, care între timp s-a dovedit om dintr-o bucată, demonstrând în mai multe situații că ceea ce spune, și face. Implicarea sa nemijlocită în schimbarea în bine a cursului evenimentelor (și cazul vizitei sale recente în Orientul Mijlociu, fieful terorismului pentru a-l destabiliza este concludent) constituie nu numai un act de curaj, ci și o pildă de mare luptător împotriva răului care ne amenință.
În această ecuație diplomatică româno-americană nu putem să nu aplaudăm contribuția președintelui Klaus Iohannis, a consilierilor săi, care au reușit, iată, înaintea domnului Victor Orban, să calce triumfător pragul Casei Albe, și să-l convingă pe omul nr. 1 al planetei de necesitatea unor convorbiri lămuritoare, de continuare a parteneriatului strategic și de întărire a relațiilor la toate nivelurile, inclusiv economice între cele două state. Iar apariția acestora în văzul întregii lumi și declarațiile reciproce calde sunt o mărturie a ceea ce ar putea fi în viitorul apropiat. Așadar, de acum înainte putem spune că americanii n-au venit la noi numai cu armele lor sofisticate, ci și cu cele mai bune intenții, ceea ce ne face să credem că „americanii nu sunt doar la noi, ci și cu noi ", ceea ce înseamnă foarte mult. Meritul președintelui Iohannis este cu atât mai mare cu cât este al treilea lider european, după prim- ministrul Marii Britanii și cancelarul Germaniei, primit în Biroul Oval, și care, se pare, a avut parte de o primire chiar mai fastuoasă decât aceștia.
Un lucru care trebuie reliefat, ca demn de apreciat, este modul impecabil în care a fost pregătită această vizită, care, trebuie să spunem, putea fi compromisă, dacă ea ar fi ajuns la urechile lui Liviu Dragnea, sau a gureșilor analiști de pe la televiziunile noastre de șezătoare, pentru care nu există nimic sfânt pe Pământ, și pentru care partidul și interesele lor meschine înseamnă totul, iar Țara, nimic.
Evident, lumea, și mai ales adversarii politici ai domnului președinte Klaus Iohannis se întreabă cu ce se aleg românii din toate acestea? În acest caz credem că se potrivește amintită înțelepciunea a două aforisme des utilizate în viața de toate zilele. Primul ar fi că: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă ", iar al doilea, „Cel mai potrivit este «Să meargă Mahomed la Munte și nu invers»". Adică să fim noi cei mai activi pentru a profita de această unică oportunitate, asemănătoare cu cea de acum o sută de ani, când președintele SUA de atunci, Woodrow Wilson (care ar merita o statuie în inima Bucureștiului sau la Alba Iulia), s-a pronunțat ferm în favoarea drepturilor românilor și în același timp a garantat și apărarea înfăptuirii dezideratelor acestora. Adică unirea tuturor provinciilor aflate sub jugul străinilor într-o singură țară și un singur stat, România Mare.
Pentru că mai sunt și români, înalți demnitari, care mai gândesc la destinul acestei țări, aflăm cu bucurie, că săptămâna viitoare va traversa Atlanticul, cu destinația SUA, o delegație numeroasă de oameni de afaceri români; 30 de reprezentanți ai mediului de afaceri, pentru a intra în legătură cu omologii lor americani, pentru perfectarea unor colaborări reciproc avantajoase. Să fie într-un ceas bun!
Așadar, se mișcă președintele Klaus Iohannis, pe de-o parte, se mișcă premierul Sorin Grindeanu, pe de altă parte (vizite în Franța, Croația etc), ceea ce constituie un semn bun pentru România, care, iată, iese în cele din urmă, „la bătaie", părăsind poziția ei păguboasă de veșnică așteptare. Să nu uităm, de asemenea, de imediatele întâlniri ale președintelui Iohannis cu omologii celor mai puternice state din UE (Germania și Franța), pe tema vizitei în America și care vor întregi tabloul repoziționării țării noastre, atât pe plan european, cât și mondial.
Pentru a îndeplini aceste deziderate România are nevoie de stabilitate politică, guvernamentală în primul rând, pentru că cel menit să materializeze tratatele și înțelegerile convenite este Guvernul. Tocmai de aceea sunt de neînțeles vânzoleala din PSD, intențiile de remaniere a guvernului, și în primul rând a primului ministru, așa, pentru a ne afla în treabă și pentru a tulbura apele în societatea românească. Toate, din același și neuitatul motiv al scoaterii de sub incidența legii a liderului cu apucături de sultan.
