Recent, într-o senină zi a începutului de vară, la STRĂȘENI, în inima încinsă de doruri a BASARABIEI, abia coborâți din cireșul mătușii Mărioara, „Doi haiducei moldoveni", pe numele lor mic SAȘA și MIȘA (Alexandru și Mihail), stau de veghe la capătâiul Luceafărului, picurându-li-se-n suflet fiorul dat de parfumul florilor de tei și de glasul clopotelor vechi de la Mănăstirea CĂPRIANA, întru pomenirea veșnică a „Împăratului" LIMBII ROMÂNE - Poetul Național MIHAIL EMINESCU. „De treci codri de aramă de departe vezi albind, Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint…" Doamne, DUMNEZEUL nostru, Te rugăm pe Tine, astăzi, iartă-i pe nefericiții și „pururea pomeniții" ce-l mai caută pe Marele și Unicul nostru EMINESCU prin hrubele ori debaralele istoriei, pentru că ei sunt chipurile niște „intelectuali", dar de „trei parale" vomând cu al lor otrăvit condei pe destinul, demnitatea și viitorul Țării tuturor ROMÂNILOR.
„Țara mea de glorii, țara mea de dor…''
