În ciuda prejudecăților obișnuite despre Iran, a doua țară ca mărime din Orientul Mijlociu, țară cu multe obiceiuri și tradiții străvechi, cultură milenară, ciudățenii, oameni curioși și foarte interesanți despre care prea puțini știu, am adunat câteva detalii curioase, unele dintre ele cunoscute, văzute și trăite la fața locului:
• Perșii mănâncă în mod obișnuit așezați pe podea, pe covoare persane, în cele mai dese cazuri fără tacâmuri și fără bețe așa cum procedează chinezii, folosesc degetele și întotdeauna mâna dreaptă. Iranienilor, am constatat, le place să-și servească invitații din belșug. Ei consderă că este de datoria lor, ca și gazde să aducă mai mult decât poți mânca. Dacă ești străin așa cum am fost eu (deseori invitat la masă) te întreabă politicos, vrei pe jos sau la masă? Ca să le fac pe plac, mai întotdeauna alegeam pe jos.
• Grecii ironizează mesele persane foarte îmbelșugate și cu foarte multe feluri de mâncare oferite de către perși. Citindu-i pe perși, Herodot spunea: „Dacă grecii ar fi avut același obicei nu s-ar fi putut opri niciodată din mâncat". Am cunoscut la o astfel de masă un cetățean grec deosebit de simpatic, brunet și foarte înalt, stabilit cu mai mulți ani în urmă la Shiraz. Ei bine, grecul, prietenul gazdei, devenit și prietenul meu, ne-a demonstrat tuturor că Herodot avea mare dreptate!
• În Iran, oriunde ai fi, dacă nu ești singur-singurel, ferit total de ochii lumii, dacă îți vine să urinezi, acest lucru nu îl poți face în picioare, trebuie să te lași pe vine pentru că e o mare rușine să faci așa ceva în poziție verticală. Pe de o parte se consideră că îți pui organele genitale la vedere, și pe de altă parte că gestul este unul decadent și foarte rușinos. Mi s-a întâmplat acest lucru o singură dată. Cu toată indiscreția mea ulterior am primit o muștruluire de toată pomina, o generoasă și foarte „constructivă" lecție de „bună purtare"!.
• Moneda națională a Iranului este RIALUL. Dar dacă intri în magazine, prețul ți se cere în „toman" (un toman = 10 riali). Tomanul era vechea monedă a Iranului moștenită și încetățenită între locuitorii și în vorbirea lor curentă așa încât trebuie să-ți faci rapid socoteala când plătești. La început m-am păcălit și am fost chiar și înșelat de câteva ori!
• Un musulman iranian muncitor în fabrică, navetist, dintr-un sat foarte apropiat de Persepolis, și-a ucis fratele mai mic pentru că l-a surprins fumând în timpul Ramadanului. Ca și când fumatul este mai grav decât crima în timpul postului!, mi-a povestit chiar „criminalul".
• O femeie din Shiraz, în vecini de reședința mea, care a îndrăznit să-și sărute fratele, a fost aspru pedepsită cu zeci de lovituri de bici. Mi-a dezvăluit acest lucru fratele ei.
• Pe bulevardele, drumurile și străzile Iranului este o adevărată artă să traversezi strada. Pe trecerile de pietoni faci 2 pași, mai aștepți să treacă 2-3 mașini prin fața și spatele tău, iar mai înaintezi 2 pași și tot așa până reușești să treci pe partea cealaltă a străzii. Trecerile de pietoni sunt doar un indiciu vag că pe acolo trec oameni, dar ele nu sunt respectate de către șoferi. Obișnuit cu asta, greu îți mai ieși din această obișnuință. Între șoferii aflați în trafic există o comportare tacită. Dacă circuli cu autoturismul pe banda a 3-a și vrei să virezi la dreapta, este suficient să semnalizezi ori să faci un semn vizibil cu mâna, cei de pe banda a 2-a și a 3-a calmi se opresc și îți acordă prioritate.
• De pe trotuar vezi autobuze tixite, în spate femei, în față bărbați. Dacă circuli într-un autobuz și există un loc liber, întâietate să ocupe acel loc îl au bărbații!! Pentru a se evita orice situație de imoralitate, în unele orașe iraniene sunt stații distincte de taxi, pentru femei și pentru bărbați. Pe aeroporturile interne există intrări separate pentru femei și pentru bărbați. Școli pentru băieți și școli pentru fete, clase de băieți și clase de fete. Segregarea sexelor, ne place, nu ne place, constituie literă de lege. Fetițele care fac meditații cu un bărbat au între ele și profesor un zid.
• Când se naște un copil musulman, părinții obișnuiesc să-i șoptească la ureche „Nu este alt Dumnezeu decât Hoda". După 7 zile de la naștere se sacrifică 2 berbeci, se taie în chip solemn părul copilului și se mănâncă berbecii într-un mare alai de tobe și zicători.
• La moartea unui musulman, spălarea mortului o fac 2 persoane de același sex cu defunctul. Dacă decesul s-a produs dimineața, înmormântarea se face în cursul zilei, dacă nu, a doua zi dimineața. O persoană dintre rude citează pentru mort: „A crezut într-un singur Dumnezeu și în Mohamed profetul său". Mormântul este în așa fel construit încât trupul mortului să poată sta pe partea dreaptă și cu ochii în direcția spre Mecca. Legea musulmană interzice monumentele somptuoase oamenilor de rând.
• Puțini oameni știu că jocul de polo a fost inventat de triburile persane.
• Primele potcoave de protecție a copitelor cailor și măgarilor constând dintr-un înveliș de aramă sau confecționate din păr de capră și de cămilă au fost inventate în Persia Antică. Potcoava de astăzi a fost inventată ulterior, în sec I sau II î.e.n.
• În ocazii triste: moarte în familie, accidente, calamități naturale, mușcăturile mortale de șerpi, unii dintre musulmani își rad părul și barba, își rup îmbrăcămintea, iar cailor și măgarilor le taie coama. Ce mare-i lumea asta!!!
- va urma -
