Citând gazdele Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu" care l-au numit foarte frumos pe simbolul Ardealului, am colindat miercuri de la casa în care a locuit Avram Iancu, sufletul fiind președinta Emilia Lazăr, până la bisericuța în care a înnoptat la Târgu-Mureș poetul național Mihai Eminescu, apoi la statuia Poetului unde era deja un aranjament floral deosebit, unde participanții în număr mai mare, ca de obicei, au intonat „Mai am un singur dor".
Cel mai frumos a vorbit doamna profesoară Rodica Dușa, fostă profesoară de Limba română la Colegiul „Unirea", care a prezentat proza fantastică „Sărmanul Dionis" în stil cu adevărat academic, precum remarca și gazda Ioan Berța. Doamna Dușa a explicat tema centrală ca fiind devenirea lumii. Recunosc, niciodată nu am ascultat o astfel de prezentare a celebrei nuvele „Sărmanul Dionis". Personajul central era foarte sărac, vrând să evadeze din camera lui obscură printr-un alter-ego. Tânărul sărac din București își caută arhetipul procurându-și cărți din anticariat, având un idealism kantian. Povestea magului călător în stele care citește din cartea vremii este des întâlnit în opera acestuia, ca și în culturile lumii, în „Luceafărul" și „Zamolxe". Responsabilitatea echilibrului universal este principiul din care face parte. Magul este călăuza bună, inițiatorul, romanticii având ca ajutor fantasticul! Mircea Eliade a scrisinfluențat de această lucrare, În curte la Dionis, ideea e că lumea va fi salvată de poeți, altfel e în pragul prăbușirii. Atingerea centrului înțelepciunii este aspirația lui Dionis, prin fantastic și miraculous, prin visul sufletului, regăsirea cerului înstelat în bobul de rouă. Apriorismul kantian îl influențează pe Eminescu la fel ca Schopenhauer, precum se știe. Eminescu era foarte preocupat în același timp de Orient. Dionis încearcăsă ajungă la esența divină prin identificarea cu călugărul din epoca lui Alexandru cel Bun. Este o lucrare care categoric ne-a fascinat pe toți în copilărie, despre tânărul sărac de 18 ani din camera obscură care visa la Faraonii avatarului Tla și la subiectivitatea dimenisunii spațiului astral, metempsihoză, migrarea sufletului, transmigrarea cosmică, influențat de Platon, Spinoza, învățând sanscrita și Ramayana, astrologia, dar și Critica rațiunii pure a lui Kant. Ființa veșnică este ceea ce domină, ascensiunea lunară, centrul de creație a lumii, aspirația omului către perfecțiune, revelațiile Orientului.
Un moment deosebit a fost și cel teatral, coordonat de profesorul de română de la „Papiu", Alexandru Ciubîcă, minunați copiii care au jucat Cehov. După cele spuse la Casa „Avram Iancu" tinerii au cântat împreună cu vârstnicii „Mai am un singur dor" la statuia Poetului și apoi ne-am întors la Casa în care a locuit Avram Iancu, unde doamna dr. Voica Foișoreanu, fosta mea profesoară de psihiatrie de la masteratul în Psihologie, povestindu-ne în aceeași cheie despre China, după program. Prezent a fost și tânărul despre care tocmai am scris, Sergiu Antoanel Man, dar a fost plină sala de această dată! Se pare că articolele despre activitățile desfășurate acolo atrag tot mai multă lume!
