A fost odată un grănicer elvețian care făcea de pază la granița cu Austria. Lucra acolo de mulți ani și era tare mândru de slujba sa. Într-o dimineață, un biciclist austriac dori să treacă granița. Montat pe ghidon avea un coș plin cu nisip. Un altul i-ar fi făcut pur și simplu semn să treacă, însă grănicerul elvețian nici gând. Aduse, în schimb, un pieptene special, păstrat pentru astfel de ocazii, și începu să caute prin nisipul din coș. Vedeți dumneavoastră, îl bănuia pe austriac de contrabandă. Nedescoperind nimic altceva în afară de nisip îi dădu, în cele din urmă, voie să treacă.
Același lucru se repetă și ziua următoare, și tot așa. Deși nu găsea niciodată nimic, continua să caute, zi după zi, timp de 30 de ani. În cele din urmă, grănicerul îi spuse austriacului:
- Trebuie să te întreb un lucru care mă frământă de mulți ani. Azi e ultima mea zi de serviciu. Mă pensionez. Și în toți acești ani, te-am suspectat de contrabandă. Acum, te rog, trebuie să aflu, ești sau nu contrabandist?
Austriacul ezită o clipă, dar elvețianul îl liniști:
- Nu-ți face griji. Îți dau cuvântul meu de onoare că nu te reclam, dar trebuie să știu.
- Prea bine, zise austriacul. Atunci o să-ți spun. Fac, într-adevăr contrabandă.
- Aha!, zise grănicerul. Știam eu! Cu toate astea, în fiecare zi ți-am controlat coșul și nu aveai nimic în afară de nisip. Spune-mi, te rog, cu ce făceai contrabandă?
- Cu biciclete.
