Aproape că nu-i zi lăsată de Dumnezeu să nu zbârnăie telefoanele și să nu fim întrebați: „Ce se întâmplă cu această scandaloasă, întru totul, Lege a Salarizării Unitare, născută de inși fără cap, care habar n-au de finanțele, puține, ale țării, lege care, iată, din nou îi învrăjbește pe români?"; „Ce urmărește acest PSD la o guvernare de doi bani răi, care, după cum ați văzut, își demolează propriul guvern, cu acea înverșunare că ar distruge un guvern de opoziție, în care Olguța, ministreasa habarnistă, promite marea cu sarea, salarii duble, pe alocuri, în timp ce, doar la câteva minute, un ministru realist, cu picioarele pe pământ, din același guvern, spune, la un post de televiziune, adevărul, cât se poate de clar, pe înțelesul tuturor: «Nu sunt bani!»?"
Păi, nici nu trebuie să stai prea mult să te gândești înainte să răspunzi! De unde să fie necesarii bani pentru salarii și pensii, atâta timp cât de la Anul Nou încoace, chiar până dincoace de 1 iunie, Ziua Copilului, bugetarii, care ar trebui, și ei, să tragă, să producă acești bani, o țin în sărbători, în zile libere și în minivacanțe, în acele repetate mici concedii, cerând, pentru viitor, și alte zile libere, parcă n-ar fi destule, adăugate la multele care au fost declarate! Așa au ținut-o românii, întruna, de la Anul Nou la 1 mai, de la Paști la Ziua Copilului și Rusalii (doar în această situație, 6 zile nelucrătoare, în care nu s-a produs nimic!). Și să nu-i dai dreptate doamnei Angela Cristea, șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România, care, recent, atrăgea atenția guvernanților noștri că aici, în țara Mioriței și a Meșterului Manole, „Motorul creșterii economice în România stă în mediul privat. Singurii care, într-adevăr, produc, aduc venit, sunt privații, cei care muncesc, creează valoare, noi locuri de muncă, pun accentul pe cercetare și pe scenarii de viitor!". Un ochi din afară, întotdeauna vede mai bine și mai corect o realitate! Acesta-i adevărul!
Știm bine, dragi români, sunteți foarte supărați de tot ce se întâmplă în jurul nostru! Ne-ați sunat și, de atâtea ori, ne-ați spus oful. La fel de supărați suntem și noi de tot ce se petrece, noi, cei care zilnic ne aflăm la datorie, uneori până la ore târzii, alături de dumneavoastră, prin scrisul și nădejdile noastre, precum și prin speranțele celor care zilnic ne citiți. Noi, cei care, după cum știți, pentru a exista, ducem lupta noastră dură, pe mai multe fronturi, pentru a supraviețui răutăților celor care doresc suprimarea presei libere, independente. Lor, presa liberă, independența noastră nu le convin! Ei, mai-marii clipei, vor slugi, vor supuși, vor o presă aservită!
Spuneam, ceva mai sus, că statul-complice nu produce aproape nimic, dar unii vor lefuri ca în Uniunea Europeană, că, vorba unuia, „De aia am intrat în U.E.!". Zău? Chiar „de aia" am intrat noi acolo? Ce judecată simplistă, stupidă! Da, unii vor salarii ca în țările din Uniunea Europeană! Întrebarea, însă, este următoarea: dar se muncește, oare, pe la noi, ca în alte țări ale U.E.? Unde sunt, ar mai fi o altă întrebare, marile întreprinderi „de interes republican", dinainte de 1989, cu a căror industrie Ceaușescu a achitat toată datoria externă a României, lăsând în banca țării încă 2.800.000.000 de dolari, despre care cei care au venit, imediat, la putere, după acea lovitură de stat din decembrie 1989, nu știu nimic. Oare? Ce părere au domnii Petre Roman, Adrian Năstase, Ion Iliescu, care a luat, imediat, locul lui Ceaușescu, cel ciuruit cu Kalașnikoavele la zidul cazărmii din Târgoviște? Chiar să nu știe, tocmai ei, nimic? Să ne gândim că numai Târgu-Mureșul avea opt întreprinderi de interes național, care aduceau, înainte de decembrie 1989, un frumos profit, un venit substanțial țării și județului! Ce s-a întâmplat imediat după 1990? Insul Petre Roman le-a declarat „morman de fier vechi" și a dispus demolarea lor. Și nimeni nu-i cere, azi, socoteală, lui și altora, pentru distrugerea României?
După mai toate protestele din fața Camerei Deputaților și Senatului, din fața Guvernului, s-a ajuns la convingerea că mulți cer, fără vreo minimă îndreptățire, chiar și importante sporuri. Sporuri cât mai mari, unii la salarii mari! Pentru ce merite? Da, să beneficieze de sporuri românii care muncesc în medii toxice, în locuri unde sănătatea și viața le-ar fi puse în pericol. Dar nu și cei care cer mereu și sunt nemulțumiți, deși sunt sătui și le merge destul de bine. De unde bani? Nu se întreabă ei? Numai că problema e alta. PSD, în campania electorală, a promis marea cu sarea, că dacă românii îl vor vota să ajungă la putere, vor curge râuri de lapte și miere pentru naivii votanți, iar acuma, cu sacul cam gol, partidul de la guvernare dă din colț în colț. După ce Olguța Vasilescu a trâmbițat că, sigur, de la 1 iulie a.c., românii vor primi salariile mărite, acum face pasul înapoi, anunțând, ca dată a măririi lor, 1 ianuarie 2018. Aflând, cei care vor salarii mari au sărit până-n plafon și au ieșit în stradă, unii întrebându-ne: de ce primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților de consilii județene să li se mărească salariile cu 30%?
Așa se face că, la împărțirea banului public, iese scandal! „Nu-s bani!" - repetă mai-marii. Dar pentru unii, de-ai casei, bineînțeles, au existat bani? Culmea ironiei este aceea că unii, dintre cei mari, vorbesc, folosind chiar cuvântul inechitabil, pentru anumite salarii din trecutul apropiat, situație care a dus la abuziva, absurda Lege a Salarizării Unitare. Dar ce se face azi, oare, este echitabil?
Ce-și zice PSD, care simte cum, de la o zi la alta, i se erodează puterea și guvernarea, că-i fuge pământul de sub picioare? Nu va fi bine! Ba mai mult, va ieși, până la urmă rău, cu toată această majoritate din Parlament! Până și ezitantul președinte Klaus Iohannis, asistând, uluit, la gafele guvernanților, zice: „PSD e de vină!". Numai că ei țin morțiș să fie și să rămână la putere! Cei care trag zilnic și duc greul știu bine că există, din păcate, acea interfață a celor de la putere, de la partide, care o duceau bine și foarte bine și fără această scandaloasă nouă salarizare.
Românii știu bine - chiar foarte bine - că această așa-zisă Lege a Salarizării Unitare nu-i lege, ci un nou prilej de a pune românii să se încaiere între ei, în lipsa lor de unitate. O lege care-i favorizează, din nou, doar pe unii. Iar Olguța - ministrul, cum spuneam, o vedea aplicată, sigur, chiar de la 1 iulie a.c.! Între „cea" și „hăis", cum de cinci luni îi poartă guvernanții habarniști, românii mai știu un lucru sigur: tot ce vor lua, mărit, la salarii, vor da, mâine, înapoi, vor restitui sub forma unor dublate taxe și impozite! Pentru că, oricum am lua lucrurile, asta se urmărește!
