Multă vreme s-ar mai fi povestit despre isprăvile lui Stefan Cernetic, falsul principe ereditar al Macedoniei și Muntenegrului, cu rezidența în Transilvania, la Macea, marele pehlivan al timpului din urmă reușind să bage în ceață, în egală măsură, atât aristocrația cu parfum de epocă a bătrânului continent, cât și ciocoii vechi și noi, dornici de ranguri și titluri lucitoare. E doar vârful aisbergului!
Elegantul Castel Csernovics de la Macea se află ascuns într-o grădină minunată, la o oră de Timișoara și la 25 de km de Arad. Este un loc ideal pentru cei care tânjesc dupa parfumul și farmecul secolului al XVII-lea, dar și pentru iubitorii de natură.
Istoria castelului este legată de cea a familiei nobiliare de origine sârbă Csernovics, care primește, în anul 1720, de la Imperiul Austriac, titlul nobiliar, iar în 1724, Mihai și fiul său Ioan primesc și domeniul de la Macea. Se construiește prima aripă a castelului, cea de est. După moartea lui Mihai, soția sa, Ana, moștenește proprietatea și cumpără domeniile Curtici și Cutos. Pavel Csernovics, ajuns proprietar din anul 1804 al domeniului Macea, întreține reședința împreună cu fiul său, Petru, care îmbogățește parcul cu specii exotice aduse din Orientul Apropiat în 1845. Ca mulți fii risipitori, Petru pierde castelul la un joc de cărți. Familia Nagy Karolyi va deveni noua proprietară, iar Gyorgy Karolyi, nobil de vază al Ungariei, începând cu anul 1862, va extinde castelul cu o nouă aripă și un turn înalt de 30 de metri. De îmbogățirea parcului se va ocupa fiul său, Tibor Karolyi. În anul 1900, noul proprietar al domeniului, Gyula Karolyi, imortalizează împreună cu fotograful vremii, Ruhm Odon, frumusețea castelului. Tot el construiește o frumoasă terasă metalică la etajul superior al corpului vechi. După anul 1920, Gyula Karolyi își mută reședința la Budapesta. Medicul Adam Iancu, din Curtici, devine proprietar, din anul 1939 până la naționalizarea din 1948, care îi va oferi diferite utilități castelului: azil pentru orbi, orfelinat, centru de reeducare pentru copiii orfani și, în cele din urmă, sediu al Cooperativei Agricole. După evenimentele din Decembrie 1989, castelul a fost jefuit de tot ce avea mai frumos și ajunge o ruină, adăpost pentru ciobanii care își aduceau oile să pască în grădină. Universitatea de Vest „Vasile Goldiș" e cea care, din 1991, închiriază și salvează domeniul de la Macea și care, mai apoi, a intrat în posesia lui. În prezent, găzduiește simpozioane, congrese științifice internaționale sau lucrări de cercetare.
Așa-zisul actual proprietar, Stefan Cernetic, declară că are 57 de ani, că s-a născut în Trieste, Italia - lângă frontiera cu Slovenia, are rezidența în Torino, dar se pare că, în realitate, are 63 de ani și s-a născut în localitatea Avellino, din sudul Italiei. Conform Click România. Ziar românesc UK, a fost investigat de poliția italiană după ce a păcălit unele hoteluri să-i ofere cazare gratis, folosind acte, medalii, embleme false și pagini de websites pentru a induce iluzia că face parte din familia regală din Muntenegru (țară care nu mai are familie regală din 1918). Având adresa de site princeofmontenegroandmacedonia.eu și un profil Facebook, acte și medalii false, a reușit să trăiască precum un rege și participa regulat la evenimente importante.
Sincer, eu nu cred că s-au terminat anii imposturii, fiindcă industria falsurilor prosperă. Atunci când îți fabrici diplome pentru uzul propriu, ori ca să le dăruiești sau chiar să le vinzi, pentru a impresiona anturajul slab de cap și de înger, înșirându-ți tot felul de titluri și facultăți inexistente sau nerecunoscute nicăieri, totul rămâne la stadiul escrocheriei și al unui circ ieftin. Când, însă, scoți la înaintare cartoane colorate, medalii și sigilii false, pentru a obține foloase necuvenite, pușcăria devine cel mai mic rău. Dar, iarăși zic, nu-i prost cel care mănâncă șapte pâini, ci acela care i le dă!
În fond, Pamela Anderson e o victimă. „Blondă", fiindcă atât a dus-o capul, dar este victimă. Ar fi interesant să aflăm care a fost prețul real al titlului. Măcar din curiozitate, fiindcă prețul Castelui de la Macea e greu de estimat.
În mod clar, falsul prinț n-a venit la nimereală, s-a documentat asupra unei proprități devastate după 1989 și lăsată de izbeliște, probabil fără dispute de succesiune între urmași.
Turismul... medieval aduce bani frumoși, o cazare cu masă la vreunul din frumoasele noastre castele transilvane restaurate sărind binișor spre 300 de lei, și chiar mai mult. Ne putem gândi la profit, fiindcă omul e gospodar și priceput, chiar și-a făcut vinuri și bere cu etichetă personală. Îi place viața bună. N-ar fi nimic rău în asta, dacă nu s-ar fi dovedit escroc și impostor, bătându-și joc de toată liota de lingăi oportuniști agățați ca scaiul de pulpana hainei cu miresme de bucătărie, și păcălindu-i cu cartoane colorate și insigne din tablă lucioasă. Vă rog să mă credeți că nu le plâng de milă, nici acestora, nici junelor ori mai ofilitelor capturi înnobilate de trupeșul principe cu pohte pantagruelice. Treaba lor! Nu mă interesează capitolul, fiindcă, în mod cert, în toată acea adunătură, sau suită cu pretenții aristocratice, sunt convinsă că a existat măcar unul mai lucid, care a văzut, ca în basmul despre hainele împăratului, că ele, hainele, lipsesc cu desăvârșire și că împăratul - alias Cernetic - e dezbrăcat, este gol.
Nici măcar nudismul personajului nu constituie argumentul acestui editorial, ci nedumerirea vizavi de castelul de la Macea. O întrebare trebuie adresată factorilor de răspundere din județul Arad. Există sau nu vreun document care să ateste dreptul de proprietate al lui Stefan Cernetic asupra acestuia? Și, dacă da, cine i l-a dat? În baza căror înscrisuri? Și cine l-a pus în posesie, având în vedere că fusese luat în custodie de Universitatea de Vest?
Am impresia că există răspândaci bine remunerați din exterior pentru informații legate de valorile noastre. Prea vin străinii la sigur. Punct ochit - punct lovit! Cândva, procedeul se numea spionaj economic și se pedepsea amarnic. Iar am devenit nostalgică! Și mă mai fac!
