Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) își exprimă nemulțumirea și îngrijorarea față de inițiativa Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel" de a solicita mai multor instituții schimbarea numelor unor străzi, școli sau de a elimina anumite monumente dedicate unor foști deținuți politici.
Într-un comunicat dat publicității sub semnătura președintelui Asociației, Octav Bjoza, se arată că „societatea românească nu are nevoie de false tensiuni", iar „pretențiile aberante" ale celor de la Institutul „Elie Wiesel" sunt încercări „de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România". Cităm din documentul menționat:
Se știe că după al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a elitelor neamului românesc, adică, ce a avut acest popor mai demn, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional, au fost trimise la moarte, fiind judecate de așa-zisele Tribunale ale Poporului. Știm, de asemenea, că aceste tribunale, prin completele lor de judecată, formate din pleava morală a societății românești, au dat sentințe dictate din afara țării, multe dintre ele fiind de genul criminal de război.
A venit momentul ca Justiția Română să ia act de caracterul samavolnic al tuturor sentințelor date de Tribunalele Poporului! În sălile acestor tribunale ale poporului erau aduse echipe de muncitori manipulați, deveniți fără voia lor, trădători de neam și țară, să înfiereze pe cei aflați în boxa acuzaților, cerând condamnarea acestora la moarte. Așa s-a scris, între anii 1945-1950, o falsă istorie a românilor, pe care am fost nevoiți să o învățăm și unii dintre noi. Aceste tribunale au servit un regim ilegitim și criminal.
Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel", în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții culturale din România. În concret, se cere instituțiilor Statului Român eliminarea denumirilor unor străzi și instituții, precum și dărâmarea unor statui și plăci comemorative.
În concret, mă voi referi doar la trei cazuri și anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, toți fiind mari personalități ale vieții culturale a României. Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei!? Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist ilegitim și criminal, cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor? Radu Gyr este poetul suferinței neamului românesc, poetul suferinței din detenția politică a temnițelor și lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române.
Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acțiuni! (…) În prag de centenar, România are nevoie de reconcilierea deplină cu propria sa istorie (…)".
Săptămâna trecută, Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca, a decis să scoată de pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu Local proiectul de hotărâre privind schimbarea denumirii străzii Radu Gyr, motivându-și demersul prin numărul mare de mesaje și scrisori primite de la cetățeni și de la unele organizații neguvernamentale: „Având în vedere că pe birou am peste 6.000 de cereri de revizuire și de respingere a acestui punct de pe ordinea de zi, nu pot fi nepăsător și să mă prefac că nu există o preocupare și o dezbatere reală asupra acestui lucru", a declarat public edilul-șef al Clujului, apreciind „maniera democratică și deschisă" în care au procedat petenții și precizând că va cere puncte de vedere oficiale din partea unor instituții ale statului înainte de a hotărî dacă se va reveni sau nu cu acest proiect.
Un val de nemulțumire a creat și decizia privind demolarea bustului din curtea mănăstirii Putna care îl reprezintă pe mitropolitul Visarion Puiu, condamnat la moarte în contumacie de către Tribunalul Poporului.
Lista obiectivelor propuse spre demolare (considerate a fi „dedicate unor persoane condamnate pentru crime de război sau infracțiuni contra umanității") a fost întocmită de Institutul „Elie Wiesel" pe baza OUG 31/2002 și înaintată Ministerului Afacerilor Interne spre a fi luată la cunoștință și pusă în aplicare de administrațiile publice locale.
