În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuță ce îl alina și îl apăra de șerpi și șoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos și a apucat pisicuța în gheare.
Pustnicul a fost necăjit și, neștiind ce să facă, s-a dus imediat în paraclisul său să se plângă sfântului apărător al schitului. S-a dus către candela care ardea în fața icoanei sfântului și a stins flacăra, ca să-și arate supărarea.
Pustnicul l-a considerat întotdeauna pe sfânt prietenul său, așa că i-a povestit despre trista întâmplare și i-a cerut ajutorul:
- De ce, sfântul meu, nu mi-ai apărat pisicuța? s-a plâns el.
În același moment a auzit pisicuța lângă ușă. Fusese eliberată din ghearele atacatorului.
