TUNELUL TIMPULUI - OAMENI, LOCURI, LEGENDE CIUDĂȚENII TRĂITE PE PĂMÂNTUL PERSAN (XIX)

Distribuie pe:

Până a păși și trăi în vechea Persie, pe străvechiul drum al cămilarilor, Iranul de azi, pentru mine, această țară era complet necunoscută, cufundată în mister, închisă de fundamentalism, curiozități și legende. Trăind câțiva ani buni pe acele meleaguri, zi de zi, oră de oră, după cum era și firesc, am avut prilejul să pricep cum sunt și cum nu sunt iranienii și țara lor, dincolo de stereotipurile greșite propagate de către unii, lipsiți total de cunoștințe în domeniu, care de cele mai multe ori deformează viața, trecutul grandios și glorios al persanilor care datează de mii de ani.

Indiscutabil, Iranul este o țară complexă, cu nuanțe și subtilități infinite. Și fără îndoială plină de contradicții. O țară paradoxală care nu încetează să te uimească la fiecare pas. Cu cât înțelegi mai bine mentalitatea persană îți dai seama că ai priceput foarte puțin, găsești mereu, și mereu nuanțe și fațete noi. Noi, oamenii, avem o gândire plină de prejudecăți. Ne construim păreri după ce zic alții, mai mult sau mai puțin avizați.

Cel mai prețios dar pe care mi l-a oferit Iranul, în cei trei ani trăiți acolo, a fost, în primul rând, o perspectivă mai amplă asupa modului în care gândim. Iranul e mult mai mult decât clișeele bune sau rele vehiculate despre acesta, e o țară învăluită în tot felul de mituri, legende, obiceiuri și ciudățenii. Un imens potențial umanitar și o imensă dotare spirituală formată și evoluată de cel puțin trei mii de ani. În cei trei ani trăiți în mijlocul oamenilor, locurilor acestui imens deșert, obiceiurilor iraniene, musulmani sadea, am avut prilejul să înțeleg modul lor de viață, să învăț destul de bine limba persană, limbă de cultură a Orientului Mijlociu de secole întregi. În regiune sunt sute de mii de străini care învață limba persană aproape necunoscută românilor, ceea ce pentru mine a fost un adevărat privilegiu, deseori pus în situația de a fi translator. Prin cunoașterea limbii persane descoperi o bogăție de frumuseți, impresionante locuri, obiceiuri și legende, o sărbătoare a spiritului și civilizației umane.

Plecarea mea ca specialist român într-o astfel de țară cu relații economice bilaterale deosebit de importante și cu foarte mulți bani la mijloc pentru România, reprezenta un important examen de verticalitate, maturitate, experiență și pregătire profesională. Bunele maniere, prestanța, politețea, punctualitatea, ascultarea, empatia, tonul cald, creativitatea, ținuta și vorba bună la locul ei nu trebuia să îți lipsească într-o astfel de misiune. Mesajele verbale, tonul folosit în timpul comunicării, de asemenea. Zâmbetul cald, autentic, conferă siguranță, încredere și impresie bună, constituie o invitație la prietenie, comunicare și colaborare, iar când ești creativ în armonie cu tine și cu cei din jur, oamenii te caută, nu te ocolesc, te doresc mereu să fii în preajma lor. Simțul umorului nu îți va fi niciodată de prisos. Cred că acestea erau atributele misiunii mele exacte, precise și foarte importante de care m-am folosit pentru „valorificarea meseriei": punerea în funcțiune a unui colos industrial „Uzina SODA-AS Shiraz".

Începutul a fost foarte simplu. Ajuns de la Atena pe aeroportul Mehrobad, pe la ora 3:00 noaptea, sunt condus la un hotel din Teheran într-un Chevrolet cât o barcă. Prin geam încercam să realizez o primă impresie: munți golași de jur împrejur, teren arid cu nisip galben, spaimă și frică. Ce va fi, cum va fi și ce va urma?! La primul contact cu intrarea în Teheran, iată, și prima surpriză: șoferul oprește preț de 10 minute în fața unei impresionante construcții, turnul Shahyad (al regilor) tronând ca o santinelă la porțile Teheranului, ulterior rebotezat în „Azadi Tower" (al libertății), și îmi explică într-o engleză foarte stricată: „Este simbolul estetic al Teheranului, are înălțimea de 45 de metri și a fost realizat cu puțini ani în urmă pentru a marca 2.500 de ani ai imperiului persan. Este icoana populară a oamenilor Iranului. Arcada principală a turnului combină arcuri parabolice, ruinele preislamice cu arcadele ascuțite perioadei islamice, încapsularea a mii de ani de istorie persană. Dispune de un muzeu subteran cu mărturii milenare din existența Persiei. Acest turn, îl vezi dumneata? Stăpânește Teheranul și va străluci întotdeauna în galbenul unui apus incandescent sub un cer și un soare vertical, pe care cu greu îl poți ocoli. O să te convingi personal de acest lucru, dacă reziști în deșertul Shirazului, acolo unde te duci dumneata."

Ajuns la hotel, șoferul îmi spune: „Astăzi sunt la dispoziția dumnitale, după-masă, la ora 18:00, trebuie să te duc la aeroport pentru că pleci la Shiraz. Fă ce vrei, cred că trebuie să te odihnești puțin, dacă ai nevoie de mine, adresează-te la recepția hotelului". Nu mai era cazul, pentru că imediat eram luat în primire de domnul Ionescu de la Agenția Economică de pe lângă ambasada României la Teheran.

- va urma -

Lasă un comentariu