Nu zicem că-i frig de să crape pietrele, dar nici isteria asta pe bază de caniculă și curenți de aer tropical care vine de la tropice nu-i a bună.
Ca și cum nu ne-ar ajunge năcăjelile noastre de zi cu zi (alunecările de teren și de guvern, „binomul" care nu se dă dus nici să-l pici cu ceară, anticorupția care, în ultimul timp, bate pasul pe loc, de parcă s-a sistat producția de cătușe etc.), alta acuși: ecranele televizoarelor
s-au umplut de coduri, care galbene, care portocalii spre roșu, diverse săgeți brăzdează harta patriei, unele de la est spre vest, altele vițăvercea, depinde că de unde vine vântul și încotro se duce, gradele Celsius amenință să sară din termometru direct pe asfalt, în spinarea pietonilor, de aceea suntem sfătuiți să ne acoperim devlele cu pălăriuțe de culoare alb deschis și să ne înveșmântăm în văluri de mătasă din fibră vegetală, în caz că dăm o fugă până la aprozarul din colț să ne luăm o legătură de praz verde pal și-un pet cu apă incoloră.
Pe scurt, suntem anunțați, zi de vară până seară, că, dacă nu ne băgăm mințile-n cap și doi litri de lichid în burtă / zi / cap de locuitor, o să sfârâim ca niște păpărăi uitate pe aragaz, mai rău ca-n filmul acela american, de acum o jumătate de secol, în care doi cetățeni își frigeau ochiuri pe capota mașinii, de încinsă ce era dânsa. Așa că, dacă tot ne e dat să decedăm din pricina căldurii, măcar să o facem cu pălăria pe cap și încălțați în sandale comode, din piele de porc.
Sigur că facem toate eforturile să ne păstrăm calmul, raționând, logic, că dacă iarna nu-i ca vara, înseamnă că, per a contrario, cum ar spune strămoșul latin, nici vara nu-i ca iarna. N-are cum.
Pentru unii, însă, în aceste zile de maximă sfârâială, indicele de temperatură umiditate a depășit binișor pragul critic de 80 de unități, stabilit de specialiști: canicula, dragi telespectatori, le afectează unora, ca să zicem așa, modul de exprimare publică, dânșii uitând să-și pună frâu la limbă și luând-o, ghinișor, pe cărările pline de farmec ale rostirilor scabroase, mocicoșagul lățindu-se cât cuprinde pe ecrane. „Suntem o țară de căcat!" - a formulat, deunăzi, un…formator de opinie, la ceas de maximă audiență, ștergându-și fruntea de sudoare. „Aoleu, ne amendează Audiovizualul!" - s-a văicărit realizatorul, îngrijorat, chipurile. O șefă (șefă importantă de tot), exasperată că, pesemne din cauza căldurii (vorba vine), angajații s-au cam lăsat pe tânjală, le-a spus verde-n față: „Stați cu curu' pe dosare!" Or, așa nu mai merge, „mânca-ți-aș gura!" Atins, pesemne, de curenții tropicali poposiți la ceas de seară în studio, un realizator i-a informat pe telespectatori că-i vine „să-și bage picioarele în ea de emisiune".
…Și în sferele politichiei „seceta a ucis orice boare de vânt": exasperat de pisălogeala presarilor care, pe căldurile astea, țineau gaia-mațu să afle ce târg a făcut și a cerut partidul său de la noul guvern, dl Kelemen Hunor s-a puțin `nervat: „Ce dracu' să cerem?" Bine, nu că formularea ar fi chiar deplasată rău, dar pică într-un moment oarecum sensibil, hoghi o fene șo fekete kukio eghe meg (vorba unui celebru personaj al lui nenea Iancu), taman când județele vecine și prietene Teleorman și Harghita dau să se învecineze și să se împrietenească și mai abitir…
…În fine, noul premier (desemnat tot pe căldură), încolțit și dânsul de zariști și întrebat dacă va face față programului de guvernare, a grăit sec: „Ficatul duce!" Poftim răspuns de prim-ministru!… Deși, dacă te uiți bine la dânsul, e cam palid, cam încercănat, iar cu hepatomegalia… sau hepatomegalomania, cum i-o fi zicând, nu-i de joacă, maiul nu iartă!
Am mai auzit, în zilele acestea de maxim disconfort termic, și alte vorbe foarte proaste, din domenii cu trimiteri la sferele divine (ca s-o dăm pe după vișin), dar nu comentăm, nu care cumva să fim afurisiți, că și așa avem destule păcate…
…Una peste alta, ideea este că unul dintre rolurile Academiei Române (dacă nu chiar rolul de bază) este acela de a cultiva limba, de a-i supraveghea evoluția, de a o feri de vulgarizare, de schimonoseli, derapaje și degradare. Înțelepții neamului ar trebui să facă oleacă ordine prin cele reguli de exprimare. Altminteri, cât e ea de frumoasă -„ca un fagure de miere" - o să ajungă generațiile de mâine să șadă pe ea cu ce șed subalternii ceia pe dosare, de s-a supărat șefa pe ei, mânca-ți-aș gura.
…Căci, până la urmă, canicula, cu toată isteria și nevricalele aferente, o să treacă, dar „mă doare-n cur" o să ajungă să înlocuiască… banalul „bună ziua".
