Informație și demnitate

În fiecare dintre noi, coexistă un om care acceptă starea de fapt existentă și un altul care încearcă să schimbe ceea ce el consideră că trebuie reevaluat. Dar, așa cum mereu ne dă lecții istoria, acceptarea are tendința să conserve «ceea ce este», încetinind ritmul necesarelor restructurări și reevaluări. Se pare însă că nu vom putea deveni mai buni și mai puternici, decât dacă vom avea curajul să spunem adevărul, indiferent de potențialele consecințe pe termen scurt, mediu și lung. Ne exprimăm astfel prețuirea și respectul nostru, pentru persoanele sau grupurile de oameni curajoși, care îndrăznesc să spună «Nu!», atunci când ei consideră că acest lucru este necesar, pentru revigorarea valorilor noastre morale. Pentru unii dintre noi, starea normală de a fi este neliniștea creatoare și dorința de a răspunde în mod adecvat la provocările existențiale cu care ne confruntăm.  Fără a deveni paranoici cu orice preț, noi putem să ne exersăm logica și inteligența emoțională, căutând informațiile care se ascund în spatele aparențelor. Am încercat, în acest sens, să înțelegem deciziile «Ciobanului Mioritic», la aflarea informațiilor despre ceea ce-i pregătesc partenerii săi de ciobănie: «Ciobanul Ungurean și Ciobanul Vrâncean». Regretăm managementul lui defectuos, în gestionarea acestui conflict pastoral! Suntem contrariați, împreună cu «Oița Năzdrăvană», că informațiile acestui «agent acoperit, în blană de oaie», nu au fost altfel valorificate, au fost parțial ignorate și duse în derizoriu! Constatăm astfel că: «degeaba primești informații de valoare la momentul potrivit, dacă nu ai nici curajul și nici capacitatea să le valorifici în mod adecvat». Un alt exemplu de management defectuos, ar fi și acela care rezultă, după opinia noastră, din acțiunea Meșterului Manole, descoperită de noi în balada „Monastirea Argeșului". Iată, pe scurt, oamenii și faptele lor, evaluați în urma lecturii acestei balade. Meșterul Manole și oamenii săi primesc de la domnitorul lor, Radu Negru, misiunea să realizeze ceea ce nu reușiseră cei dinaintea lor - edificarea unei mănăstiri, «Pe Argeș în jos». Viziunea (visul) lui Manole: edificiul va putea fi finalizat numai în urma unui sacrificiu uman - «Cea-ntâi soțioară, Cea-ntâi surioară, … Pe ea s-o jertfim, În zid s-o zidim». Ana este astfel sacrificată, construcția este ridicată, dar… domnitorul nu-și mai ține promisiunea inițială. Această promisiune inițială era: «Că v-oi da averi, V-oi face boieri…», dar ea se transformă în decizia lui finală, la recepția edificiului: «Domnu-i asculta, Și pe gânduri sta, Apoi poroncea, Schelele să strice, Scări să le ridice, Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească, Ca să putrezească, Colo pe grindiș, Sus pe coperiș…». [citate din balada „Monastirea Argeșului", pag. 193-203, POEZII POPULARE ALE ROMÂNILOR - culegere de balade și legende de Vasile Alecsandri, Editura Minerva,1982]. Am înțeles și din acțiunea acestei balade, cât de puțin a contat și cât de puțin mai contează uneori, omul și valorile create de el, pentru cei care au misiunea să-și evalueze semenii. Creatorii de valori din toate timpurile, nu au renunțat însă la misiunea lor - au mers mai departe pe un drum, nici ușor și nici presărat cu recunoașteri și recompense materiale efemere. Considerăm că, în contextul atitudinal creat și de realizările înaintașilor noștri, nu ar trebui să ne mai mire nimic din ceea ce ni se întâmplă și nouă azi.

În încercarea de a evalua obiectiv, atât faptele înaintașilor noștri, cât și pe ale noastre, am ajuns la o concluzie: pentru salvarea sănătății noastre morale, ar fi probabil necesar să existe și «Momente Astrale» în viața fiecăruia dintre noi - momente în care să avem curajul și demnitatea să credem că există și alte soluții existențiale, decât resemnarea și supunerea necondiționată!

Lasă un comentariu