În sfârșit, și țările conservatoare, din UE, și-au deschis într-o măsură granițele și pentru români și bulgari care pot pleca să muncească legal în toate statele Uniunii. Deci, și în acest început de an (chiar dacă România nu a primit viza Schenghen) românii au cale liberă (legală) să muncească în toate cele 27 de țări ale Uniunii Europene și în Regatul Unit. Da, și în Marea Britanie, care este cea mai inflexibilă dintre cele nouă țări cu restricții severe pentru români și bulgari privind acordarea dreptului să muncească legal. Presa Britanică titra că românii vor invada Anglia (alături de bulgari) cu consecințe deosebite asupra creșterii infracționalități și problemelor grave ce vor conturba liniștea și civilizația britanicilor.
Adevărul este cu totul altul și anume: nu românii creează probleme de criminalitate și de instabilitate în Marea Britanie, ci vechi lor emigranți, veniți cu mulți ani în urmă, din alte țări dinafara Europei, care, ca și români, muncesc pe salarii de câteva ori mai mici, față de cele primite de britanici, pentru activități refuzate de localnici, socotite înjositoare pentru aceștia. Realitatea este că străinii contribuie cu multe procente la creșterea produsului intern brut al Regatului Unit, și a bunăstării britanicilor care câștigă de două-trei ori mai mult decât străinii, chiar dacă prestează aceeași muncă.
Important de apreciat este faptul că, recent, ambasadorul Marii Britanii la București recunoștea public că românii au o contribuție importantă la creșterea PIB-ului Regatului Unit, deci nu vor fi trimiși acasă în noile condiții ale ieșirii din U.E.
De pierdut are numai România, care ocupă locul opt în topul global al migrației forței de muncă cu peste 3,5 milioane de persoane care lucrează legal (câți muncesc ilegal în străinătate nu se știe) din greu pentru alte state, sporindu-le venitul național și implicit nivelul de trai al locuitorilor acestora. De ce? Pentru că 80% din emigranții români, plecați să muncească prin lume, au vârste cuprinse între 18 și 40 de ani - segmentul de vârstă cel mai activ și eficient (productiv) și mai dispus la schimbare, persoane a căror lipsă se simte din plin în blocarea schimbări în bine, din toate punctele de vedere (mai ales politic, democratic și economic), a României.
Cei mai mulți români plecați cu forme legale să muncească în alte state sunt: în Italia și Spania cu peste un milion în fiecare, circa 500 mii în Germania, 300 mii în Marea Britanie, 210 mii în Ungaria, peste 100 mii în Israel, vreo 80 de mii în Austria, sute de mii în SUA, în Canada, Australia, țările arabe și în alte state ale lumii. Adevărul e că România ocupă locul întâi în UE, din totalul populației care a emigrat (12,7%) în alte țări. Însă, cel mai îngrijorător fapt e că 18,4% din totalul emigranților din România sunt cu studii superioare, în timp ce media europeană este doar de 5% a celor cu studii universitare. Pentru ca să ne dăm seama de proporția și îngrijorarea fenomenului (rezultă că guvernanților nu le pasă sau se fac că nu cunosc realitatea), este suficient să precizăm că avem cei mai puțini absolvenți de facultate din Europa. Este foarte trist să aflăm că dintre aceștia o cincime muncesc și aduc venit pentru alte economii și puțini sunt angajați la mari companii, majoritatea lucrează acolo unde refuză localnici, mai exact spus la munca de jos, cu brațele nu cu mintea.
De ce acceptă să lucreze în astfel de activități care nu au nimic comun cu studiile lor? Deoarece câștigă dublu sau triplu decât în țară, chiar dacă și-ar găsi loc de muncă corespunzător cu nivelul studiilor făcute.
„Pentru România, acest fenomen se traduce prin scăderea progresivă, dar masivă, a efectivelor de specialiști, în educație, inginerie și sănătate, ATI. Mai mult, piața autohtonă a muncii începe deja să se confrunte cu goluri de personal în construcții, turism, textile și industria lemnului. Pe termen scurt, continuarea fenomenului are mai degrabă valențe pozitive: pentru zecile de mii de familii rămase acasă (dar și pentru economia țării, mai ales pentru actualii guvernanți), sumele trimise de cei plecați sunt estimate anual la patru miliarde de euro, sunt un veritabil panaceu (dar mai ales salvatoare pentru acoperirea cheltuielilor guvernului făcute în favoarea clientelei politice). Apoi, este evident că în stadiul de acum, piața muncii este incapabilă să absoarbă câteva milioane de oameni care s-ar întoarce, sau s-ar răzgândi în privința plecării (se estimează că în primul trimestru din 2017 au plecat să lucreze afară, peste 100 de mii de persoane, în special tineri absolvenți de universități - medici, profesori, electroniști, ingineri). Pe termen lung, însă, nu trebuie să ne mințim: „consecințele vor fi dezastruoase, și nu, nu este un cuvânt dur", susținea Mirona Hrițcu, în revista Capital.
Dacă avem în vedere că 6 luni din 2017 numărul șomerilor se va menține ridicat, că investițiile s-au redus mult, taxele noi sau cele majorate, s-au înmulțit, investitorii străini pleacă din cauza instabilității politice și a fiscalității, și a conflictelor politice, mai ales în privința destabilizării justiției - DNA, debarcarea primului-ministru Grindeanu, mulți miniștri care au votat moțiunea împotriva lor fac parte din „noul" cabinet. E greu să ne așteptăm la mai bine! Ca urmare de ce și la ce să se întoarcă românii acasă? De ce și pentru ce să nu plece tot mai mulți să lucreze afară? Răspunsul trebuie dat de noul Guvern, dacă îl va avea. E greu de sperat pentru că noul ministru al Finanțelor nici nu s-a așezat în scaun după depunerea jurământului că a și făcut prima gafă care era să scoată lumea în stradă, prin anunțul făcut că va desființa filonul II de Pensii sau îl va Naționaliza, contrazis de Dragnea.
